...inflorea in Mesopotamia, cu circa 3 4 000 de ani i.e.n. Cercetari relativ recente considera acest inceput al astronomiei in negura preistoriei, in perioada cand omul de Cro Magnon, un veritabil homo sapiens , venea sa inlocuiasca omul de Neanderthal. Este aproximativ anul 35 000 i.e.n., din care par sa dateze o serie de oase pe care erau gravate fazele Lunii. In realitate credem ca inceputurile astronomiei sunt si mai vechi, ele putandu-se situa in momentul aparitiei pozitiei bipede la om, ceea ce i-a permis sa vada si sa observe CERUL. Date mai sigure, bazate pe inscrisuri, avem din epoca marilor civilizatii indo-europene, in special al civilizatiei antice grecesti. Daca am cauta sa exemplificam cu nume ilustre unele realizari ale astronomiei elenistice, nu putem sa nu citam pe unii din marii sai filosofi. Astfel, Tales din Milet sec. VII - VI i.e.n. era considerat si iscusit astronom. Un alt nume celebru este cel al lui Pitagora c. 560 c.500 i.e.n., care denumeste cerul COSMOS si declara ca Pamantul are forma sferica. Parmenide din Eleea c.540 450 care, dupa Teophrast, ar fi sustinut si el teoria sfericitatii Pamantului, ar mai fi afirmat, dupa cum mentioneaza Plutarh, ca Luna miscandu-se in jurul Pamantului ilumineaza noptile cu o lumina imprumutata . Viziuni si conceptii aproape de realitate a sustinut si Democrit din Abdera 460 - 360 i.e.n., care nu numai ca a preconizat existenta atomilor, dar a si interpretat corect aspectul albicios al Caii Lactee, prin prezenta a nenumarate stele slabe pe care ochiul omenesc nu le poate distinge, fapt ce a putut fi confirmat dupa circa 2 000 de ani prin primele observatii telescopice ale lui Galilei.Timp de 2 000 de ani cunostintele despre Univers si astrele ce-l populeaza s-au acumulat gratie activitatii neobosite ale unor savanti ca Brahe, Copernic, Galilei, Kepler, Neton, Gauss, Herschel si altii pana in prezent.Aristah din Samos 310 230 i.e.n.. A fost elev al lui Straton din Lampsakos si de la el s-a pastrat o singura lucrare, Despre dimensiunile si distantele Soarelui si Lunii unde incearca sa determine distantele pana la Luna si Soare. In ceea ce priveste conceptia cosmologica a lui Aristah, lui i se atribuie admiterea pentru Pamant a unei miscari combinate.Hiparh din Niceea c.190 c.125 i.e.n.. Este considerat cel mai mare astronom al antichitatii grecesti. El ajunge la o foarte exacta apreciere a lungimii anului, considerandu-l ca avand 365 zile si un sfert fara 1300 dintr-o zi. El apreciaza foarte exact si durata lunii sinodice, la 29 zile 12 ore 44 minute si 2,5 secunde valoarea acceptata azi se termina cu 2,8 secunde. O alta contributie a lui Hiparh este alcatuirea unui catalog de stele, continand peste 850 obiecte. In acest catalog el imparte stelele vizibile cu ochiul liber in 6 clase de stralucire, clasificare care, cu unele perfectionari, s-a pastrat pana azi. Hiparh a introdus sistemul hexazecimal, sistem folosit inainte numai de babilonieni, dupa care cercul se imparte in 360, fiecare grad fiind compus din 60 , fiecare minut avand la randul sau 60 .Claudiu Ptolemeu c.90 c.168. In afara dezvoltarii sistemului geocentric care-i poarta numele si a acelui catalog cu 1025 stele aduse la epoca, Ptolemeu a mai avut si alte contributii remarcabile descopera ecvetia Lunii si calculeaza paralaxa Lunii cu destul de mare precizie. Nicolaus Copernic 1473 1543. Prin 1512-1513, apare in manuscris lucrarea cu titlul Nicolai Copernici de hypothesibus motuum coelestium a se constitutis commentariolus, cunoscuta mai ales sub titlul prescurtat Commentariolus Micul comentariu, in care Copernic isi expune, intr-o forma simpla, nematematizata, principalele teze ale heliocentrismului. Opera nemuritoare a lui Copernic are titlul De revolutionibus orbium coelestium, libri VI, lucrare care a fost scoasa abia in anul 18f!.bdrN.8r1288tàiiiibAAaCCCCHHiHIIIdJJJJiiii
iiiiiiiiiiiiiiihRYaUhRY6CJhRYCJhRY5CJhRYhRYCJaJad!.
81iaCHdJJJu tu au u u u au u u u u u u u u u u au u u vaaaaaasaagdRYs7sa7gdRYJ...
Download