...comun, deoarece ambele grupe apartin subclasei Diapsida, ce avea ca una din trasaturile anatomice prezenta a doua orificii in regiunea temporala a craniului. Cele dintai fosile din acest grup au aparut in perioada Carboniferus, acum circa 300 de milioane de ani. Din aceste fosile au evoluat mai tarziu doua clase Archosauria, care include si dinozaurii, iar a doua este Lepidosauria, clasa ce cuprinde stramosii dragonilor, ce au trait in era Paleozoic, acum 250 de milioane de ani. In timp ce unii dinozauri evoluau spre mersul biped si pozitia corpului verticala, speciile din clasa Lepidosauria si-au pastrat pozitia orizontala a corpului dezvoltandu-si in schimb mambrele anterioare care posedau o musculatura foarte bine dezvoltata. In timpul Cretaciculuiacum 100 milioane de ani au aparut primele specii apropiate de cea din prezent, printre care se numara si niste soparle marine gigante care au disparut odata cu dinozaurii acum 65 de milioane de ani. Alte specii inrudite cu Komodo au fost terestre, avand peste 3 metri lungime si hranindu-se cu animale mai mici sau pradand cuiburile dinozaurilor unde isi depuneau ouale. Acum 50 de milioane de ani, in timpul Eocen-ului, aceste specii s-au dispersat pe intreg teritoriul Europei, in Asia de Sud, ajungand chiar si in America de Nord. Varanidae-le au ajuns in Australia acum 15 milioane de ani datorita unei coliziuni intre placa tectonica australiana si cea a Asiei de Sud, colonizand astfel intreg teritoriul australian si devenind un nod important in lantul trofic de pe aceste teritorii. Doua milioane de ani mai tarziu, Varanidae- le vor invada si arhipelagul Indoneziei care era mult mai aproape de Australia decat in prezent, deoarece o mare suprafata din placa indoneziana se afla deasupra apa. Specia Varanus Komodensis, adica dragonul Komodo, s-a diferentiat in cadrul Varanidae-lor un milion de ani mai tarziu. Varanidae-le indo-australiene au beneficiat de avantajul unei faune favorabile, deoarece reptilele au nevoie de o cantitate mai mica de hrana in comparatie cu mamiferele, care au nevoie de un aport energetic mai mare pe care vegetatia si fauna insulelelor nu le puteau garanta. Astfel, Komodo a devenit pradatorul numarul unu in Arhipelagul indonezian. In aceasta situatie, acestia au evoluat la dimensiuni mari, un avantaj considerabila pentru capturarea prazii. O specie din clasa Varanidae-lor, Megalania prisca, care a disparut acum circa 25 000 de ani, atingea lungimea de 6 metri si cantarea 600 de kg. Dragonii Komodo nu au atins insa dimensiuni atat de mari. Motivele pentru care teritoriul ocupat de dragoni este atat de restranscel mai mic teritoriu ocupat de un pradator constand in insulele Komodo, Flores, Rinca, Gili Montang si Gili Dasami. Paleogeografia speciei Komodo este diferita de cea a vecinilor sai. Datorita faptului ca nivelul apei la scara planetara s-a modificat in ultimii 80 000 de ani, insulele Flores si Rinca au fost unite pana acum 10 000 de ani. Astfel, Komodo a fost o perioada izolat, dar acum circa 20 000 de ani s-a intors la vecinii sai estici in timpul ultimei mari glaciatii. Studiul fosilelor de pe intreg teritoriul arhipelagului dovedeste ca specia Komodo de astazi este doar o ramasita a unei populatii mult mai numeroase care ajungea pana in grupul de insule Timor din estul insulei Flores. Fosilele aproape identice ale unui Stegodono specie asemanatoare cu elefantul de astazi demonstreaza ca aceste insule au fost destul de apropiate in timpul Pleistocen-ului pentru a asigura migratia. Resursele limitate au influentat evolutia mamiferelor astfel, doar exemplarele cu necesitati energetice au supravietuit. In contrast cu acestea, Komodo au evoluat dintr-un stramos mai putin voluminos. Specialistii sustin ca Komodo a evoluat dintr-un Stegodon foarte bine specializat ca pradator. Alte incercari de a reconstrui o istorie a evolutiei speciei Komodo necesita probe de fosile mult mai convingatoare si informatii precise de pe insulele respective. 2.Modul de viata al dragonului Komodo Prima intrebare legata de morfologia dragonilor este cat de mult pot sa creasca Cel mai amre exemplar avea lungimea de 3.13 metri si cantarea 166 kg. Desi dragonii pot sa alerge la viteze de peste 20 de kmh, strategia de prada se bazeaza in mare parte pe trucuri si pe forta. Astfel, el poate astepta ore intregi pana cand apare prada, un cerb, o capra sau orice prada. Dragonii pot observa obiecte de la o distanta de 300 de metri departare, simtul vazului jucand un rol important in vanatoare, in special datorita faptului ca ochii sunt mai eficienti la detectarea unor miscari decat la aproximarea distantei. Retinele dragonilor contin doar cristalin pentru a putea distinge culorile, dar au o vedere destul de slaba in lipsa luminii. Intai s-a crezut ca dragonii nu poseda simtul auzului, dar studiile specialistilor au contrazis aceasta ipoteza. S-a descoperit ca dragonii aud pe o arie relativ restransa sunete intre 400-2000 Hz oamenii percep sunete intre 20-20 000 Hz. Motivul pentru care dragonii au auzul atat de slab este ca poseda un singur osciocanelul pentru transmiterea vibratiilor sonore de la membrana timpanica la organul responsabil cu perceptia sunetului in urechea interna. Astfel, dragonii nu pot capta sunete la frecvente extremeun sunet slab si jos, respectiv un tipat ascutit. Vazul si auzul sunt folositoare dar rolul esential in prinderea prazii il ocupa simtul olfactiv. ...
Download