...inci mii miliarde de celule au o structura unitara si comuna, ele fiind constituite di celule care provin exclusiv din alte celule. Aceasta teorie a avut o mare insemnatate pentru progresul biologiei, putand fi pe drept cuvant considerata ca una din marile descoperiri ale secolului trecut.Prima definitie corecta a celulei a fost data in 1861 de catre anatomistul M. Schultze, care considera ca celula este o picatura de citoplasma cu nucleu. Este, desigur, o definitie simplista, ceea ce nu trebuie sa ne mire, daca tinem seama de mijloacele de cercetare ale epocii respective.O data insa, cu dezvoltarea acestor mijloace microscoape, metode de fixare si colorare etc., studiul celulei a luat un mare avant si a dus la descoperiri insemnate privind structura si functiile celulare. S-au pus astfel bazele unei stiinte noi, citologia, care are ca obiect de studiu celula. O descoperire cu totul remarcabila a fost facuta in 1875, de citologul E, Strassburger. El a constatat ca in momentul cand celula se divide, nucleul se imparte in niste structuri pe care el le-a numit cromozomi, adica corpusculi colorati. R. Bron a observat pentru prima oara cromozomii la microscop, inca in 1831, dar importanta lor biologica a fost sesizata mult mai tarziu, abia dupa ce s-a descoperit diviziunea celulara. In 1882, . Fleming descopera modul de inmultire al celulelor, adica fenomenul diviziunii celulare, denumit mitoza, prin care dintr-o celula se formeaza doua, din doua se formeaza patru etc., inmultirea realizandu-se in progresie geometrica 1-2-4-8-16-32 etc.. In felul acesta, dintr-o singura celula se poate obtine in cursul a 50 de diviziuni succesive un numar de 100.000 miliarde de celule. O alta realizare remarcabila a citologiei a constituit-o descoperirea modului cum se realizeaza fecundatia la animale de catre O. Hertig, in 1865, si la plante de catre E. Straussburger in 1884.Dezvoltarea citologiei experimentale si in special studiul diviziunii celulare a demonstrat ca numarul de cromozomi existenti in fiecare celula si caracteristic pentru specia respectiva se pastreaza constant la celulele fiice. Aceasta datorita faptului ca diviziunea celulara se desfasoara in mod similar la cele mai diverse specii de plante si animale, avand anumite faze care permit dedublarea numarului de cromozomi si impartirea lor in mod egal la cele doua celule fiice.De pilda, in fiecare din celulele corpului soarecelui celulele somatice se afla cate 40 de cromozomi. In cursul diviziunii, la un moment dat cromozomii se dedubleaza, ajungand la 80 si se impart apoi egal in celulele fiice, care vor avea in final tot cate 40 de cromozomi. Pe langa acest tip de diviziune celulara -- diviziune mitotica sau mitoza --, exista si un altul, cunoscut sub numele de meioza sau diviziune reductionala, care duce la formarea celulelor sexuale gametiovule si spermatozoizi, dispunand numai de jumatate din numarul de cromozomi al celulelor corpului. La soarece de exemplu, gametii au cate 20 de cromozomi. Daca dupa ce a avut loc formarea gametilor prin diviziune reductionala o ovula, avand in nucleu 20 de cromozomi, se uneste cu un spermatozoid, in nucleul caruia se gaseste acelasi numar de cromozomi, se obtine o celula-ou zigot, numarand 40 de cromozomi. Din celula-ou va rezulta apoi intreg organismul soarecelui, cladit din celule cu cate 40 de cromozomi. Precizia cu care se realizeaza aceste procese este de-a dreptul extraordinara si ea a pus pe ganduri pe cercetatori.In perioada de la inceputul secolului nostru, in momentul in cand s-au pus bazele stiintei despre ereditatea vietuitoarelor genetica, se cauta descoperirea unui substrat material celular care sa explice transmiterea fidela a caracterelor de la parinti la urmasi. Biologul american . S. Sutton, in 1902,si cel german T. Boveri, in 1904, au emis ideea potrivit careia cromozomii sunt purtatorii factorilor ereditari genelor de la o celula la alta si de la o generatie la alta. Cercetarile efectuate ulterior de catre geneticianul american Thomas Morgan si scoala sa, au demonstrat experimental justetea acestei teze si au dus la elaborarea teoriei cromozomiale a ereditatii. Ca toti oamenii mari care au contribuit la dezvoltarea stiintei, dar adesea au exagerat importanta descoperirii lor, si Morgan a exagerat rolul cromozomilor in ereditate, negand posibilitatea existentei unor factori ereditari situati in citoplasma. Cercetarile moderne de genetica au demonstrat clar ca alaturi de eredita...
Download