...u substantiale... 12.Hermeneutica mitului, realizata magistral de Mircea Eliade, ne permite sa individualizam canalele prin care constiinta mitica influenteaza comportamentul si psihologia omului modern. Ca eveniment primordial carese exprima sub o haina metaforica o realitate ssaacra si exemplara, mitul arhaic supravietuieste in epoca moderna sub forma unor reziduuri ideologice in care functiile lui sunt adaptate la noile conditii de viata a omului modern nereligios. Ca istorie sacra, mitul relateaza nasterea unor realitati primordiale de catre fiintele supranaturale, zei sau eroi care, datorita exemplaritatii sale, fundamenteaza lumea. functia esentiala a mitului este aceea de a fixa modele exemplare ale tutror activitatilor umane semnificative munca, alimentatie, educatie, etc., prin intermediul unui model transuman trranscendent13. Pentru a percepe urmele pe care gandireea mitica lea lasat in constiinta moderna, sa analizam activitatea de rememorare, de reactualizare si de fixare a mitului in comunitatile arhaice. aceste activitati sunt realizate prin ritualuri periodice, prin ceremonii a caror functie este de a reactualiza gesturile principale ale zeilor savarsite in illo tempore. Rolul sarbatorilor si al ceremoniilor este de a-i invata pe oameni sacralitatea modelelor14,deoarece in cadrul timpului festiv al procesiunilor, ceremoniilor, gesturile umane repeta modelele exemplare fixate de zei. In crestinism, de exemplu, desi evenimentele s-au desfasurat in istorie, imitatreea unui model transuman, repetarea unui scenariu exemplar si refuzul timpului profan permit recuperarea periodica a Timpului sacru, primordial, a acelui illud tempus al inceputurilor. Experienta religioasa a crestinului se bbazeaza pe imitarea lui Hristos ca model exemplar, pe repetarea liturgica a vietii, a mortii si a renasterii Domnului si pe contemporaneitatea crestinului cu illud tempus care se deschide la Nasterea din Betleem si se termina provizoriu cu Inaltarea 15. Reprezentarile timpului sunt componente esentiale ale constiintei lor sociale, a carui structura reflecta evolutia societatii, a grupurilor, a mentalitatilor. In constiinta arhaica, timpul era saturat in valoare afectiva el putea fi bun sau rau, favorabil anumitor forme de activitate si nefast altora cel al sarbatoririi, alsacrificiului, al interdictiei, al ritualului. cionstiinta omului primitiv era subordonata schimbarilor periodice ale anotimpurilor. Ritmul vietii sociale depindea de alternanta anotimpurilor si a ciclurilor de productie care ii sunt adaptate. Existenta nu era divizata prin spiritul analitic in categorii distincte, private de contintul lor concret. timpul si spatiul erau date nu in afara experientei sau inaintea acesteia, ci in mod unic in insasi experienta concreta, formand elemente care o constituiau intr-un tot inseparabil. In conceptul lor de timp mitologic, timpul este trait in acelasi fel ca spatiul, iar prezentul nu este separat de blocul temporal, format din trecut si din viitor. Trecutul nu inceteaza sa existe in prezent. Pe aceasta reprezentare se bazeaza cultul stramosilor in toate arhetipurile carese reinnoiesc de atunci incoace ale realizaarii miturilor si riturilor in perioadele de sarbatoare. Astfel, viitorul participa si la prezent, de unde prezicerile, visurile profetice si, de asemenea, credinta in destin. Destinul este irevocabil, deoarece ceea ce trebuia sa se indeplineasca era deja un fapt. ca urmare, interpretarea lumii naturale si, de asemenea, a lumii sociale dupa categoriile mitice, presupunea credinta in eterna reintoarcere la un prototip mitic, nu a fost decat o incercare de a depasi izolarea existentei individuale. cu mitul regenerarii timpului, cultura arhaica oferea omului posibilitatea de a invinge efemeritatea si unicitatea vietii. Neseparandu-se nici in idei, nici in comportament de comunitatea traditionala,omul avea senzatia ca invinge moartea biologica. Aceeasi tehnica de fixare a unui continut mitic se observa si in ideologiile politice contemporane, unde nevoia de mit a omului modern iese cel mai mult in evidena. In plan contemporan, miturile omului modern sunt camuflate in forme profane de activitate, iar in plan psihic de sacralizarea progresiva a omului a constat in alungirea mitlogiei si religiei in strafundurile inconstientului, in acea zona din adancurile fiintei care depoziteaza toate experientele cruciale in aventura umanitatii asa cum inconstientul lui Freud este unfel de memorie a experien...
Download