... zbura.A lasat in urma sa mai multe proiecte ale unor masinarii zburatoare imaginate de el. Au trecut insa 400 de ani pana s-a aflat secretul zborului.Primele tentative de zbor au avut de cele mai multe ori un sfarsit tragic. Unii dintre pilotii cu spirit de aventura si-au legat aripi, de brate dand din ele cu indirjire, pentru a se inalta la cer. Nici una dintre aceste incercari nu a dat rezultate, fiindca pilotii nu si-au dat seama ca atat forma, cat si miscarea aripii unei pasari are un rol important in zbor.DESCOPERIRE IMPORTANTAIn 1738 un matematician si medic elvetian, Daniel Bernoulli, a facut primul mare pas important in cucerirea cerului. Si-a dat seama ca daca un lichid sau un gaz se scurge cu viteza mare, are presiune mai scazuta decat la o scurgere mai lenta. Avand in vedere ca aerul este un amestec de gaze, observatia este valabila si in cazul aerului. Daca aerul se intalneste cu aripile unei pasari in miscare, va patrunde partial pe deasupra, partial pe dedesubtul lor. Datorita faptului ca suprafata superioara a aripii este arcuita, deci mai lunga decat fata inferioara, aerul va parcurge o distanta mai mare deasupra aripii. Aceasta va creste viteza curentului de aer deasupra aripii, astfel aerul va exercita o presiune mai mica pe fata superioara a aripii, decat pe cea inferioara. Diferenta de presiune va impinge aripa in sus. Aceasta diferenta de presiune se numeste forta de ascensiune dinamica.In secolul al XIX-lea multi dintre pionerii zborului s-au folosit de acest principiu pentru proiectarea planoarelor primitive. Sir George Gayley, numit tatal aviatiei, a construit primul planor in 1853 cu care a si zburat. Mai tarziu pri anii 90 ai secolului trecut, fratii americani right au construit aripi, cu care avioanel puteau fi ghidate in anumite directii.Sectiunea transversala a aripii separate de fuselaj aminteste de imaginea unei picaturi de apa care se scurge pe o suprafata plana. In fata la bordul de atac se subtiaza complet. Aceasta forma se numeste profil. Curentii de aer orientati deasupra si dedesubtul aripii sugereaza foarte bine principiul Bernoulli.PRODUCEREA TURBULENTELOR DE AER Pe langa de ascensiune, la ridicarea aripii avionului contribuie si turbulenta aerului.aerul care trece deasupra aripii la parasirea bordului de scurgere se intoarece si se produce turbionarea aerului, la fel ca in cazul apei care se scurge intr-o gaura. Fenomenul se numeste turbulenta initiala, care la randul ei produce o alta turbulentacontraturbulenta. Aceasta este la fel de puternica, ca si turbulenta initiala, dar se roteste in directie opusa, astfel ca atunci cand va trece pe sub aripa, in directie opusa, se va intalni cu curentul de aer principal, pe care il va incetini.Contraturbulenta se va deplasa mai departe, iar la bordul de atac al aripii se va deplasa in sus, alaturandu-se curentului principal. Din acest motiv curentul principal.din acest motiv curentul de aer inferior incetineste, iar cel superior, deasupra aripii, accelereaza. Astfel, presiunea va scadea in partea de sus, si va creste in partea de jos, ceea ce se numeste forta de ascensiune.RIDICA-TE!! Mai tarziu aviatorii au descoperit cum pot face sa zboare aparatele mai grele decat aerul. Pentru asta a fost nevoie sa-si dea seama, cum se produce forta ascensionala necesara. In cazul plutirii in aer lucrurilr au fost mai simple, lasand totul pe seama aerului, dar pentru a se ridica, a trebuit sa se gaseasca modalitatea de a atinge viteza necesara pentru a obtine forta ascensionala.ilbur si Orville right au rezolvat problema, folosind un motor cat mai mic si mai usor. Pe motor au montat o alice formata din piese de profil de aripa aceasta se rotea pe plan vertical in fata MOTORULUI. Miscarea aerului determinata de rotatie, sau mai bine zis forta determinata de aceasta miscare, se numeste forta de tractiune. Aerul va fi impins inapoi, iar aparatul de zbor va inainta. La 27 decembrie 1903 in Kitty Harok, Carolina de nord, fratii right au efectuat primul zbor pe avionul lor cu motor.aparatul a putut sa parcurga doar 36 de metri in 22 secunde, dar a reusit sa PUNA in practica principiul utilizat si de proiectantiide avioane care i-au urmat.APARATE MODERNE CU REACTIEIn anii 40 cercetatorii care se ocupau de zbor au dezvoltat aparatele de zbor cu reactie.Forta de tractiune este obtinuta in acest caz prin comprimarea aerului intr-o camera de ardere, unde se amesteca cu un combustibil special- kerosen, dupa care amestecul va fi aprins. Explozia produce un curent jet puternic de aer, care va propulsa avionul in momentul in care va parasi camera de adere prin spatele motorului.Avioanele cu reactie zboara cu viteza mai mare decat cele cu alice, dar folosesc o cantitate foarte mare de combustibil, mai ales la viteze mici. Din acest motiv, au dezvoltat un alt tip de aparat de zbor ceu alice actionata de motor cu reactie. In zilele noastre se utilizeaza cel mai des aparatele de zbor cu reactie cu jet de aer dublu. Acestea au o alice formata dintr-o multitudine de palete, care impinge aerul in camera de explozie, dar produce curenti de aer si in jurul motorului, la fel ca o alice normala, marind forta de tractiune. Jetul de gaze poate fi directionat in asa fel incat sa se reduca forta de propulsie, incetinand aparatul de zbor.In momentul in care avionul are o viteza corespunzatoare pentru ca forta dinamica de ascensiune sa fie suficient de mare, acesta va trebui ghidat corespunzator. Zborul are 6 etape principale decolarea , ascensiunea, zborul orizontal, intoarcerea, coborarea si aterizarea. Aceste miscari vor fi obtinute cu ajutorul placilor de ghidare situate pe aripi si pe asa numitele ampenaje. Si acestea au forma profilului de aripa pe sectiune transversala, produc deci o forta dinamica de ascensiune.La decolare se ridica flapsurile de pe bordul de scurgere a aripii, care maresc suprafata si in acest fel intensitatea fortei de ascensiune. Stabilizatoarele orinzontale profundoarele aflate pe ampenajul orinzontal sunt ridicate. In acest timp botul avionului este orientat in sus, coada este coborata, iar avionul se inalta in aer. Este foarte important ca inainte de inceperea aceste manevre avionul sa aiba viteza corespunzatoare. Flapsurile si profundoarele trebuie ridicate exact in clipa in care forta dinamica de ascensiune egaleaza greutatea avionului, altfel aparatul pierde din viteza si nu reuseste sa decoleze.Trebuie avuta in vedere si problema fortei de rezistenta a aerului. De plasare avionului produce o rezistenta din partea aerului, ceea ce furnizeaza aparatul. Forta respectiva actioneaza asupra oricarui corp aflat in miscare, dar despre forta de rezistenta indusa nu putem vorbi decat in cazul avioanelor. Este vorba despre faptul ca oparte din energia curentului de aer care trece deasupra aripii se va intoarce in directie opusa, impiedicand deplasarea avionului. Fenomenul este cauzat pe de-o parte de pozitia aripilor, pe de alta parte de turbulente de aer.La decolare pilotul contracareaza rezistenta op...
Download