... libertatea cuvantului, eliberarea sub cautiune, dreptul de a fi judecat de un tribunal cu juri, precum si alte drepturi, insa primul document european in care au fost schitate primele elemente ale protectiei juridice a persoanei umane este Magna Carta Libertatum , semnata in 1215 de regele Ioan Fara de Tara, document prin care se reglementeaza raporturile regelui cu nobilimea si biserica engleza, si care consacra dreptul la judecata potrivit legii. Nici un om liber nu va fi inchis sau expulzat sau nimicit in vreun fel fara a fi judecat in mod legal de egalii sai, potivit legilor tarii.Protectia drepturilor omului prin instrumente juridice de transpunere a acestor drepturi in prevederi legale, a devenit un imperativ al comunitatii internationale dupa al doilea razboi mondial, in urma dezvaluirii atrocitatilor comise de nazisti, iar mai tarziu, si ca urmare a perpetuarii practicii incalcarii drepturilor omului in statele cu regimuri totalitare. Aceasta necesitate s-a concretizat in reglementari cu caracter universal sau regional ce au urmat semnarii Cartei O.N.U.26 iunie 1945.Astfel, Declaratia Universala a Drepturilor Omului, proclamata si adoptata de Adunarea Generala a O.N.U. la 10 decembrie 1948 este primul document cu vocatie universala in acest domeniu si stabileste o conceptie unitara a comunitatii internationale despre drepturile si libertatile omului, deschizand calea spre un sistem de protectie internationala a drepturilor omului. Dupa 1948, Adunarea Generala a O.N.U. a adoptat in acest domenniu peste 60 de conventii si declaratii prin care s-a avut in vedere si instituirea unor mecanisme specifice de protectie a acestor drepturi.Sistemul european de protectie a drepturilor omuluiSistemul european de protectie a drepturilor omului a fost stabilit de catre Consiliul Europei,al curui statut, semnat la Londra la 5 mai 1949, prevede in art.3 ca fiecare membru al Consiliului Europei trebuie sa accepte principiile statului de drept si principiul in virtutea caruia fiecare persoana aflata sub jurisdictia sa trebuie sa se bucure de drepturile si libertatile fundamentale ale omului. Principalul document, in baza caruia s-au instituit mecanismele si institutiile necesare punerii in aplicare a acestor drepturi si libertati, este Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale, semnata la 4 noiembrie 1950, la Roma, de catre reprezentantii a 13 guverne, si care intra in vigoare la 3 septembrie 1953, odata cu depunerea celui de-al doilea document de ratificare. Completata sau modificata, pana in prezent, de 11 protocoale aditionale, Conventia reuneste toate statele membre ale Consiliului Europei, printre care si Romania 7 octombrie 1993. Drepturile garantate prin Conventia Europeana a Drepturilor OmuluiElementul de garantie al drepturilor si libertatilor proclamate de Conventie rezulta din art.1 al acesteia, care prevede ca inaltele Parti contractante recunosc oricarei persoane de sub jurisdictia lor drepturile si libertatile definite in titlul 1 al prezentei Conventii. Drepturile si libertatile inscrise in Conventie si in Protocoalele aditionale 1, 4, 6 si 7 pot fi grupate dupa cum urmeazadrepturi si libertati privind persoana fizica dreptul la viata art.2, interdictia torturii si tratamentelor inumane si degradante art.3, interdictia sclaviei, a muncii fortate art.4, dreptul la libertate si siguranta art.5, libertatea de circulatie Protocol 4, abolirea pedepsei cu moartea Protocol 6 dreptul la respect pentru viata privata si de familie, domiciliu si corespondenta art.8dreptul la un proces public echitabil, desfasurat intr-un timp rezonabil, in fata unui tribunal independent si impartial, stabilit conform legii art.6, libertatea de recurs Protocol 7libertatea de gandire, constiinta si religie art.9protectia activitatii sociale si politice libertatea de reuniune pasnica si de asociere art.11, drepturile la alegeri libere prin vot secret si la educatie Protocol 1dreptul la proprietate Protocol 1nediscriminarea in exercitarea drepturilor si libertatilor prevazute in Constitutie art.14.Sistemul initial al mecanismului de control stabilit prin ConventieConventia Europeana a drepturilor omului a avut in vedere, prin art.19, instituirea unui sistem de protectie a acestor drepturi structurat pe doua nivele o Comisie Europeana a drepturilor omului si o Curte Europeana a drepturilor omului. Astfel, la 18 mai 1954, Comitetul Ministrilor al Consiliului Europei alege pentru prima data membrii Comisiei Europene a Drepturilor Omului, in fata careia, in mod obligatoriu incepea orice proces introdus in baza Conventiei. Mai tarziu, la 21 ianuarie 1959, Adunarea Consultativa Parlamentara a Consiliului Europei alege, la randul sau, pentru prima data, judecatorii Curtii Europene a Drepturilor Omului, chemata sa examineze, dupa Comisie, una din aceste cauze si sa le solutioneze prin hotarari definitive si obligatorii. In afara competentei contencioase, pe care a avut-o inca de la infiintare, Curtea capata si competenta consultativa in 1970, odata cu intrarea in vigoare a celui de-al doilea protocol aditional al Conventiei. Mecanismul instituit de Conventie s-a dovedit neperformant, intrucat inmultirea plangerilor si complexitatea cauzelor au condus la solutionarea acestora in perioade lungi de timp chiar 5 ani, astfel ca in Protocolul aditional nr.11, incheiat la Strasbourg la 11 mai 1994, s-a statuat inlocuirea fostului mecanism prevazut de art.19 Comisia si Curtea si constituirea unei instante unice, cu caracter permanent - Curtea Europeana a Drepturilor Omului, cu sediul la Strasbourg. Protocolul a fost semnat de toate statele membre ale Consioliului Europei si a fost ratificat de marea lor majoritate si a intrat in vigoare la 1 noiembrie 1998, dupa 40 de ani de activitate efectiva a fostei Curti. Romania a ratificat Conventia pentru apararea drepturilor si libertatilor fundamentale ale omului prin Legea nr.30 din 18 mai 1994. Prin aceeasi lege s-au ratificat si protocoalele aditionale 1-10, insa Protocolul nr.11 referitor la restructurarea mecanismului de control stabilit prin conventie a fost ratificat prin legea nr.79 din 6 iunie 1995.Curtea europeana a drepturilor omului in urma reformei Prin Protocolul nr 11 s-au adus numeroase modificari Conventiei, si celorlalte Protocoale aditionale, iar Protocolul nr.9 a fost abrogat. Reforma adoptata prin Protocolul nr.11 a adus numeroase modificari mecanismului de control stabilit prin Conventie.Fostele organe de control Comisia si Curtea si-au incetat existenta ,o noua Curte functioneaza permanent, fiind instalata la Strasbourg.Curtea se compune dintr-un numar de judecatori egal cu cel al partilor contractante, care isi exercita mandatul cu titlul individual. Ei sunt alesi de Adunarea Parlamentara, in numele inaltelor parti contractante, dintre candidatii propusi de acestea, pe o durata de sase ani, cu posibilitatea realegerii.Competenta Curtii, conform art.32, acopera toate problemele privind...
Download