...tiat de romantici isi traia ultimele clipe de glorie, inegalabilul poet reinvie miscarea romantica, dovada cea mai graitoare fiind felul in care manuscrisele sale sunt cercetate de oamenii de litere din toate colturile lumii. Eminescu preia o serie de mituri si motive din literatura universala, pe care le imbina insa cu rezultatele indelungatelor sale studii, derulate sub impulsul de a defini sub o forma concreta si precisa, niste coordonate tipic romanesti, pentru a aborda diferite concepte. Aceste concepte se refera fie la forma pe care trebuie sa o imbrace poezia in functie de ideile pe care le exprima, fie la unele tematici filozifice care pot fi folosite in poezie cand se fac analogii sau in cazul simbolurilor. Mihai Eminescu valorifica in opera sa, stiinta, filozofia, ritmul istoric al veacului si intelepciunea anticilor. Ca individ inzestrat cu o inteligenta iesita din comun, a abordat in profunzime teme universale, dintre care din punct de vedere stiintific sunt de mentionat timpul, ca lait motivul sau supratema operei sale si cosmicul prezent in opere ca Scrisoarea I, La steua..., Luceafarul, prin concepte precum infinitul, geneze sau prabusiri cosmice, luna, soarele, stelele, luceferii, cerul, zborul intergalactic, haosul, muzica sferelor. In afara de poezii, Eminescu are preocupari ce ni s-ar parea curioase, daca n-am cunoaste firea insetata de absolut a poetului. Nevoia interna de unitate in explicarea universului impinsese pe acest spirit speculativ sa caute abstractiunile necesare in stiinte, mecanica si astronomie. In caietele de scoala, Eminescu isi facea insemnari dupa publicatii stiintifice, copiind observatii fizice asupra calorimetriei, a caldurii corpurilor, a legilor miscarii, fortei centrifuge si alte asemenea probleme. Deaoarece aceste stiinte isi exprima legile in ecuatii numerice, Eminescu este determinat sa se initieze in misterele calculului diferentiat. Studiul matematicilor, ce fusese in copilarie atat de urzit, i se parea acum usor si unic instrument de formulare a legilor cosmosului. Caietele poetului au scos la iveala consultatii privind legea atractiei, nume de fizicieni Galilei, Neton, att, Bernoulli. In literatura romana nu se cunoaste o incercare similara de fundamentare stiintifica a programului literar propriu. Este desubliniat inca o data valoarea confesiunii epistolare lui Eminescu despre preocuparea vietii sale stiintifica si literara. Unitatea lumii apare in chiar temeiul realitatii ei, iar aceasta este capacitate de actiune , relatie activa fundamentala. Realitatea ca actiune unitara a Universului se recunoaste, scrie mai departe Mircea Florian, in legea conservarii si transformarii energiei. Incidenta gandirii eminesciene cu principiul lui Mayer si Clausius a fost neasteptat de fertila, cum o dovedesc cercetarile din ultimele decenii. De aceea, incepem sa intelegem altfel insemnarile unele inca enigmatice din Fragmentariul poetului Teoria ecuatiunii universale, Timpul o idee ce leaga fapta de fapta, Puterea noastra, care nu-i decat o fractiune din puterea constanta a sistemului solar, O dinamica de puteri este viata omenirii. Miscarea este definita, in reflectiile pe marginea lecturilor stiintifice, drept modalitate de echilibrare continua a cantitatilor de energie proprii, fiecarui atom in acord cu ideea de constanta a energiei universale-principiul Mayer-Clausius . Cum fiece atom e un individ care sta in legatura cu toate, miscarea unuia intr-o directie determina miscarea altuia in sens opus si aceasta la infinit. Valuri, valuri-subliniaza poetul inca o data caracterul ondulator al miscarii cosmice. Sa notam in teresanta sa viziune asupra aparitiei ritmului in creatiile spiritului Dar miscarea ditrecta a stelei se preface parte in launtrul nostru intr-o miscare ondulata, muzica sau un alt produs. Se intelege de aici ca miscarea in linie dreapta se intampla in spatiul infinit. In perspectiva infinita chiar si miscarea rotatorie tinde spre linia dreapta prin inmultirea la nesfarsit a punctelor din care se alcatuieste circumferinta. Miscarea ondulata este caracteristica spatiului marginit. Ea rezulta din tendinta permanenta de echilibrare a energiilor individuale, din necesitatea de coadaptare a oricarei miscari la linia generala de miscare, cum noteaza poetul cu alta ocazie. Poezia La steua... publicata in Convorbiri literarein decembrie 1886, apartinand astfel periodei de maturitate a poetului, scrisa intr-un limbaj de o tulburatoare claritate si simplitate, este din punct de vedere al incadrarii literare o meditatie. Specie a genului liric aparuta inca din antichitate, dar cunoscand o maxima dezvoltare in romantism si o noua stralucire in poezia moderna, meditatia apartine liricii filozofice, dand expresie poetica unor experiente intelectuale fundamentale in legatura cu teme majore ale Universului si ale vietii umane. Opera in discutie este o meditatie pe tema filozofica a vietii umane-imensele distante cosmice masurate in ani lumina. Poetica este in acest caz uluitoarea senzatie a despartirii,a unui complex spatiu-timp in care perceptiile noastre ne arata ca prezente astre pot fi demult disparute. Ultima strofa realizeaza legatura dintre planul cosmic si cel uman, acesta constand in compararea fenomenului cosmic cu trairile sufletesti iubirea pierduta resimtita in prezent cu aceeasi intensitate de la inceputurile ei. Ca sa intelegem continutul fizic al poeziei, trebuie sa stim ca viteza luminii, oricat de mare, este totusi finita si ca departarea stelelor de noi este atat de mare, incat pentru evaluarea ei se intrebuinteaza ca unitate de masura anul lumina, care reprezinta distanta parcursa de lumina intr-un an anul lunina este egal cu aproximativ noua bilioane si jumatate de kilometri. Steaua cea mai apropiata de Pamant este Alfa Centauri care se gaseste la 4,3 ani lumina de noi. Departarea stelei celei mai stralucitoare Sirius, din constelatia Canis Major este la 8,6 ani lumina. Insa stelele din Calea Lactee se gasesc la o departare de 3000 pana la 10000 de ani lumina. Stelele care alcatuiesc nebuloasele cele mai indepartate sunt la un milion de ani lumina de noi. Stelele, dupa cercetarile recente ale astrofizicii, sunt corpuri ceresti care nu sunt vesnice ci se formeaza si se transforma. Deci e posibil sa se spuna ca steua s-a stins in drum, dar noi inca o observam ca existenta iar raza ei abia acum luci vederii noastre, deoarece razele emise de stea sunt percepute de noi. O stea care ia nastere si incepe sa emita raze luminoase va fi observata de noi abia dupa ce aceste raze au strabatut distantele enorme ale Universului. Intr-adevar este posibil ca o stea sa existe si noi totusi sa o zarim decat cu o anumita intarziere de timp era pe cand nu s-a zarit. Starea fizica a unei stele observata este ...
Download