... pedepsirea genocidului 9 dec. 1948 Conventia Europeana privind protectia drepturilor omului si apararea libertatilor fundamentale 4. nov. 1950 cu Protocolul aditional din 20 martie 1952. Pactul international privind drepturile cetatenesti si politice 19. dec. 1966 Documente finale ale Conferintei de la Helsinki 1. aug. 1975 Una dintre cele mai importante realizari ale Consiliului Europei este Conventia Europeana a Drepturilor Omului. Acest tratat international defineste drepturile si libertatile inalienabile ale fiecaruia dintre noi si obliga statele la garantatarea acestor drepturi pentru fiecare dintre cetatenii lor. Mai mult, el instituie un sistem international de protectie statele si in anumite conditii persoanele particulare pot sesiza institutiile de la Strasbourg in cazul violarii Conventiei. Trebuie sa amintim si de lupta de veacuri a femeilor pentru egalitate. Stiati ca de-abia in 1957 prin Tratatul de la Roma femeia a avut dreptul de a primi aceeasi suma de bani ca si barbatul Dar si astazi putem observa cu usurinta emancipata si moderna femeie americana acceptata in toate domeniile de activitate, in timp ce umila femeie din China ramane in continuare o unealta in asprul sistem comunist chinez ca mama, ea isi vede copilul omorat pentru ca a depasit planul familial sau este fortata sa avorteze conform politicii de control a nasterii adoptata de catre guvernul chinez. De la stoicii greci incoace, omenirea n-a incetat sa trudeasca pentru a formula ceea ce azi numim drepturile individului. La inceput, stradaniile au fost mai curand filosofice. Mai tarziu, celebrele Habeas Corpus si Bill of Rights 1679, 1689 - in Marea Britanie, Declaratia de independenta a Statelor Unite 1776 si, mai ales, Declaratia franceza a drepturilor omului si cetateanului 1789 au facut, cu adevarat, istorie. Istorie, insa, mai ales la scara nationala. Ororile savarsite in cel de-al doilea razboi mondial au convins totusi, omenirea, ca trebuie sa faca, impreuna, ceva. Dreptul unui stat suveran de a dispune cum pofteste de propriii cetateni a inceput sa fie pus sub semnul indoielii regimurile care si-au tratat barbar supusii se dovedisera, prea adesea, periculoase pentru alte tari si pentru pacea mondiala.Astfel a fost conceputa, in 1948, Declaratia Universala ce formula drepturile universale si indivizibile ale persoanei umane, un ideal conceput pentru intreaga omenire drept baza si cadru pentru toate progresele planuite pentru mai tarziu. Declaratia ce va fi reprodusa integral in ziarul nostru de sambata este un cod complet al demnitatii umane dreptul la viata, la libertate, la libertatea de constiinta si de exprimare, prezumtia de nevinovatie, interzicerea torturii, dreptul la libera circulatie, dar si dreptul la un trai decent, la munca, la educatie, la concedii platite si asistenta medicala etc., etc. Nici o tara membra a Natiunilor Unite nu a votat impotriva Declaratiei Universale. S-au abtinut blocul sovietic si Arabia Saudita. Faimosul Andrei Visinski a comentat sec, in chiar ziua adoptarii E o colectie de fraze pioase.Stia Visinski ce stia. Declaratia Universala si-a dovedit, decenii la rand, totala neputinta. Serialul ororilor a continuat cu inversunare. Nimic n-a putut sta in calea gulagului sovietic, a Canalului si a Pitestiului de la noi, a Revolutiei Culturale din China, a campiilor mortii din Cambodgia sau a razboiului murdar din Argentina. Iar in vreme ce mirosul de sange plutea, statut, deasupra Pamantului, drepturile omului erau tot mai mult invocate in retorica ipocrita a duelurilor caracteristice razboiului rece America si URSS se acuzau copios una pe cealalta, sponsorizand, in acelasi timp, dictatori-clienti care mai de care mai neomenosi. Formula cinica lansata de Roosevelt facea scoala O fi un dictator ticalos, dar e ticalosul nostru. Impotenta pe teren, Declaratia Universala isi aducea, totusi, pe lume, cu forcepsul, pruncii a durat doua decenii pentru formularea pacturilor privind drepturile politice, civile, economice, sociale si culturale si aproape 30 de ani pentru ratificarea lor. Abia in anii 70, ONU a fost autorizata sa cerceteze mai intai, cu discretie incalcarile flagrante si persistente ale drepturilor omului. Mai aspru cu cei mici Cuba, de pilda si bland cu cei mari China, Comitetul pentru drepturile omului si alte organisme au inceput totusi sa-si intre in paine. De pedepsit, insa, crimele impotriva umanitatii, genocidurile s.a.m.d. n-au fost pedepsite decenii la rand dupa Nurenberg, desi lumea a cunoscut de atunci peste 100 de conflicte sangeroase in care primele victime au fost civili nevinovati. Ar fi nedrept, insa, sa fie trecut sub tacere ceea ce s-a realizat totusi, efectiv, in acea vreme, in privinta drepturilor omului. Dojana Comitetelor ONU a avut un oarecare efect mai ales in tarile cele mai democratice Olanda si Canada si-au modificat legislatiile, Japonia a imbunatatit situatia prizonierilor etc. America a fost sapunita zdravan - dar cu mai putin succes - pentru abuzuri ale politiei sau mentinerea pedepsei cu moartea.Mult mai eficient s-a dovedit, insa, un organism regional - cel mai celebru dintre toate - Consiliul Europei. Infiintat in 1953 si inzestrat cu o Curte pentru drepturile omului Strasbourg, faimosul Consiliu a impus numeroase puneri la punct legislative in Germania, Franta, Marea Britanie sau Austria.Incheierea razboiului rece parea sa puna capat epocii in care progresele in privinta drepturilor omului erau rezervate premiantilor. Optimismul dezlantuit dupa caderea Zidului din Berlin a fost doar in parte indreptatit. Secolul XX a continuat sa-si etaleze atrocitatile genocid in Ruanda, purificarea etnica in Bosnia, maceluri si torturi in Somalia, Cecenia sau Sri Lanka. Disparitia marilor confruntari ideologice n-a facut comunitatea internationala cu mult mai obiectiva in condamnarea celor mai grave incalcari ale drepturilor omului. Interesele militare si economice au trecut, mai departe, inaintea celor morale in infierarea selectiva a regimurilor vinovate si disculparea prea grabita a altora. Sfarsitul razboiului rece a prilejuit, insa, o noua revolutie daca nu in legislatia internationala, cel putin in interpretarea acesteia. Parafrazand celebra formula a suveranitatii limitate, inventata de Brejnev, am putea spune ca anii 90 au adus la rampa suveranitatea conditionata. Neamestecul in treburile interne a incetat sa mai fie un scut impenetrabil. Pe de o parte, pentru curmarea unor catastrofe umanitare au avut loc interventii armate riscante, mult discutate si, uneori, cu eficienta indoielnica in nordul Irakului, Somalia, Ruanda si Bosnia. Pe de alta parte, in 93, respectiv 94, prin decizia Consiliului de Securitate, au fost instituite doua Tribunale internationale pentru fosta Iugoslavie si Ruanda, insarcinate sa judece autorii crimelor impotriva umanitatii si ai genocidului. 7 persoane au fost deja condamnate, alte circa 40 de procese sunt in desfasurare. Multi juristi si politicieni cu greutate ai sfarsitului de secol sunt ...
Download