... Stocurile de productie reprezinta totalitatea resurselor materiale destinate consumului productiei, aflate in depozitul intreprinderilor consumatoare. Stocul de productie este format dinstoc curentstoc de sigurantastoc pentru transport internstoc de iarna Fiecare categorie de stoc indeplineste functii specifice. Stocul curent reprezinta cantitatea de materiale necesare pentru asigurarea procesului de productie intre doua aprovizionari consecutive. Marimea sa este este deteminata de consumul mediu zilnic si de intervalul de timp dintre doua aprovizionari succesive. Stocul curent este o marime dinamica care inregistreaza un nivel maxim la data cand se primeste un lot de livrare de la furnizori nivelul minim se inregistreaza la incheierea intervalului dintre doua aprovizionari succesive, prin trecerea in consum a ultimelor cantitati aflate in stoc. Pentru desfasurarea continua a procesului de productie este necesar ca atunci cand stocul curent atinge nivelul minim sa soseasca o noua comanda. In cazul in care furnizorul nu respecta termenele de livrare, lotul de livrare nu corespunde cantitativ sau calitativ sau ritmul consumului a fost mai rapid decat cel estimat, stocul curent nu poate fi reantregit in momentul atingerii nivelului minim, iar procesul de productie poate inregistra intreruperi. Pentru a evita aceasta situatie se formeaza un stoc de siguranta. Stocul de siguranta reprezinta cantitatea de materiale necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de productie in cazul eventualelor intreruperi in aprovizionare, ca urmare a unor neregularitati in procesul de productie al furnizorului sau in transport, precum si in cazul in care a crescut consumul mediu zilnic, stocul curent fiind epuizat mai repede. Stocul de siguranta se modifica in timp, in functie de natura si structura productiei, particularitatile tehnologiei de fabricatie, conditiile de aprovizionare, el constituindu-se diferentiat pe fiecare tip de materie prima, material, semifabricat. Stocul de conditionare sau de pregatire cuprinde cantitatea de materiale necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de productie in cazul eventualelor stationari ale materialelor inainte de a fi introduse in productie in scopul efectuarii unor operatii de conditionare impuse de procesul tehnologic. Stocul pentru transport intern reprezinta cantitatea de materiale necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de productie in cazul in care sunt necesare transporturi de la un depozit central la punctele de consum. Stocul de iarna cuprinde cantitatea de materiale necesara pentru asigurarea continuitatii procesului de productie in timpul iernii, cand nu este posibila exploatarea unor materiale datorita conditiilor climaterice nefavorabile. Normatarea stoculuicurent in unitati de timp se face fie pe baza termenelor contractuale, fie pe baza intervalului mediu intre aprovizionarile consecutive realizate in anul de baza. Stocul curent exprimat in unitati naturale se determina pe baza intervalului mediu dintre livrarile succesive si necesarul mediu zilnic. Stocul curent exprimat in unitati valorice se obtine prin inmultirea marimii absolute a stocului curent exprimat in unitati naturale cu pretul unitar. Stocurile contribuie la accelerarea vitezei de rotatie a mijloacelor circulante in masura in care ele sunt constituite la un nivel determinat dupa criterii economice. Astfel, daca existenta stocurilor intr-o intreprindere este o necesitate, marimea acestora se impune a fi determinata la strictul necesar, ca rezultat al unei temeinice examinari a volumului de activitate, a consumurilor specifice, a conditiilor de aprovizionare, depozitare, a implicatiilor financiare pe care le genereaza constituirea si intretinerea lor. Dimensionarea stocurilor de productie la niveluri mai mari decat nevoile reale ale productiei duce la aparitia stocurilor supranormative, ceea ce provoaca imobilizari de capital antrenat in cumpararea de materiale sau in produsele finite stocate si inca nevandute. Dimensionarea la niveluri mai mici decat nevoile reale ale intreprinderii poate pune in pericol continuitatea procesului de productie si, ca urmare, provoaca micsorarea productivitatii muncii, marirea costurilor. Toate acestea impun efectuarea de analize si calcule economice care sa determine strategia si politica in domeniul formarii stocurilor de la o etapa la alta, in functie de noile conditii care apar pe piata de resurse materiale, de mutatiile in structura cererilor pentru consum sau de potentialul de furnizare a lor. Printre factorii de care depinde marimea stocurilor se pot enumeranesiguranta livrarilorspatiul disponibil de depozitarepolitica intreprinderii in acoperirea cheltuielilor de depozitareExista unele cheltuieli care sunt determinate de aprovizionare sau de marimea comenzii de productie si alte cheltuieli care cresc o data cu nivelul stocului. Primele costuri duc la aprovizionari masive si loturi mari in productie in scopul reducerii la un nivel acceptabil a costurilor unitare de emitere a comenzii si a costurilor de pregatire.A doua categorie de cheltuieli duce la loturi mici, in scopul mentinerii costului stocurilor la nivele acceptabile. Decidentul este astfel confruntat cu problema gasirii celor mai bune solutii si metode de echilibrare a diverselor costuri cu tendinte opuse din sistemul considerat. Principalele probleme care se pun in fata agentilor economici sunt cand si cu cat trebuie sa se aprovizioneze o intreprindere astfel incat costul sa fie cat mai mic, iar productia sa se desfasoare in conditii bune. Optiunile pentru constituirea si marimea stocurilor sunt influentate de raspunsul la intrebarea ce avantaje si ce pierderi se inregistreaza daca se stocheaza mai mult sau mai putin, pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp Teoria matematica a stocurilor permite stabilirea momentului si volumului aprovizionarii astfel incat politica urmarita sa fie optima. Ea utilizeaza modele matematice pentru determinarea regulilor de gestiune optima a materiilor prime, materialelor si produselor finite, cu scopul minimizarii cheltuielilor de aprovizionare-stocare in conditiile in care sa se asigure realizarea continua, eficienta a procesului de productie. Aceste modele economico-matematice permit utilizarea intensiva, cu maxima eficienta, a capacitatilor de productie si a resurselor de munca prin furnizarea la timp, in marimea si structura necesara a resurselor materiale solicitate de procesele productive. Gestiunea stocurilor poate fi privita in doua acceptiuniin sens restrans, de evidenta propriu-zisa, in care se urmareste miscarea materiilor prime, materialelor intrarile, iesirile, stocul initial, stocul final in sens larg, de modelare si optimizare a proceselor de stocare ...
Download