...perare oameni pe care sa ii simtim mai presus de noi insine, doar fiindca speram sa ne cunoastem sufletele si firea.Uneori ne trezim singuri in mijlocul unui drum necunoscut, caci am lasat in urma tot ceea ce ne-a tulburat chiar numai pentru o clipa existenta nu stim ca ajungem acolo unde indraznim sa visam sa ajungem, si impinsi de egoism ne avantam legati la ochi pe o cale de multe ori prapastioasacunoasterea.Cu cat suntem mai tineri consecintele propriilor actiuni ne afecteaza mai putin, deoarece copilaria se afla inca la mica distanta. Poate nu prea vezi adulti oprindu-se la un moment dat din cliseul ocupatiilor zilnice pentru a se harjoni pentru cateva minute. Astfel concluzia lipseste cu desavarsire ce fericire! rareori mai auzi asa ceva.Sa fi devenit oare fericirea si zambetul lucruri interzise Intr-adevar fericirea se dobandeste, dar ca orice traire de natura pamanteana, se lasa indelung chemataCu cat anii se perinda nepasatori pe langa noi, cu atat AR TREBUI sa ne afundam in cunoastere, insa din pacate devenim infantili. Dar daca in copilarie greselile ne erau acceptate, problemele nu sunt la fel de simple si acum.Omul s-a nascut iubind, iar cei iubiti sunt intotdeauna cei raniti. Maruntisurile lipsite de semnificatie pe care azi mai mult sau mai putin fara de luare aminte le facem, ne fura viata. Pierdem clipe pretioase incercand sa indreptam firimituri de situatii, ce repede vor fi uitate sau chiar pierdute in amanunte.Iar mai tarziu blestemam Caci Cineva acolo sus, aparent fara rost, ne conduce vietile dar totusi Acel Cineva ne da im presia stapanirii adevarului. Noi doar avem impresia ca ne conducem destinele, fiindca atunci cand situatia o cere, nu putem interveni cu schmbari majore. Si cum am putea, cand noi insine suntem pionii propriului joc de sah, cand ne implicam fara sa vrem, mai mult chiar decat ne dorim, iar mai apoi nu gasim cale de iesireRecitesc nu-I bine, caci ce sarac e cuvantul in comparatie cu gandulIntelepciunea si puterea adus-au Raiul pe PamantMi-e teama sa inaintezSi totusi rationamentul nu-si are locul acolo unde inima gandeste Iar noi, manati de sentimente, ne avantam intr-o nebuloasa, nu de putine ori reusind ce ne dorisem.Oamenii se impart in douaunii aspira spre perfectiune, iar unii cred ca o detin. Dar perfectiunea nu exista. In concluzieE POSIBIL CA NICI NOI SA NU EXISTAMDe ce nunoi intruchipand poate tot ceea ce azi ni se pare imposibil de atins.Cunoasterea exista, dar ea nu implica intotdeauna si evolutia. Iar jocul se gaseste pretutindeni, caci viata insasi e un joc jocul singurului om care exista.Cu gandul nu vom intelege nimic, iar ochii nu au sa vade niciodata ei vor ramane pentru totdeauna orbi. Pare ciudat, nu!Dar TOTUL E UN JOC. SI FIINDCA TOTUL E UN JOC, ORICE E PERMIS.Desi LE STIM PE ACESTEA TOATE, DAR NU STIM DE-UN RAI CE DUCE-N IAD SA NE FERIM.atCJOJQJJ5CJOJQJJOJQJJCJOJQJJ5CJOJQJJCJOJaQJ
aamP-ttx56tcaaaasaaaaaaaaasaaaasaaaasaacaaaaaasaaa. A!ia0i0NormalsHmHsHtH8i8Heading 1iCJOJaQJaAiDefault Paragraph FontPCiPBody Text IndentsaCJOJaQJaXRiXBody Text Indent 2sa5CJOJaQJaamaP-ttx56tc00000000000000000000000000
c ,4INRVXtsdemnrsxzIIa a18iAHIMQVsbtmnuvxSa!-2iDEOQX
YeghrsuvzSaaaaaaaa3a4aaCaFaIaRaVaasacadaiamavaaaSa
aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaIaaaaaaaaaaiaaaa-.016iF
GKLUVicghrtxI,0MPRSYZainrI -3467EIQRVtfhlpuyS-048A
BZcijmntui!-.56CJLRSYbhirsIà...
Download