... facem o prima distinctie intre statele care au constitutii adoptate inainte de deceniul sase al secolului XX si cele care au adoptat constitutii ulterior acestei date.Astfel, daca constitutiile unor state ca Germania 1949, Belgia 1831, Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord1215,1628, 1679, 1689, 1911, 1949, 1958, Irlanda 1937, Danemarca 1953, nu utilizeaza expres termenul de autonomie locala, in schimb state care au adoptat constitutii mai recente Spania 1978, Grecia 1975, Luxemburg 1868 cu revizuire in 1948 si 1993, Portugalia 1976, au consacrat in reglementarile lor fundamentale aceasta terminologie.O a treia categorie o formeaza statele care nu utilizeaza in mod expres o atare terminologie , dar care dispun de o legislatie interna ce contine conceptul de autonomie locala. Este cazul Frantei.Exista, in principiu, doua modalitati de recunoastere a autonomiei localeca regim juridic unic si generalca regim juridic exceptional si particular.In prima categorie se incadreaza acele state care asigura o identitate de tratament juridic comunitatilor locale, utilizand o baza juridica unica. De exemplu, Constitutia Greciei reglementeaza organizarea administratiei de stat pe baza unui sistem de desconcentrare, incredintand gestiunea afacerilor locale colectivitatilor locale, care se bucura de autonomie administrativa art.102, pct.2. Constitutia Luxemburgului comunele formate din comunitati autonome, constituite pe baza teritoriala, posedand personalitate juridica si girand, prin propriile organe, propriul patrimoniu si interes art.107, pct.1.In a doua categorie se incadreaza acele state care, prin legea lor fundamentala, avand in vedere particularitatile istorice si lingvistice ale constituirii lor, atribuie un anumit sistem particular de autonomie fie comunitatilor locale, fie comunitatilor lingvistice, fie anumitor structuri teritoriale.Astfel, Constitutia Italiei, dupa ce consfinteste organizarea statului in regiuni, provincii si comune art.114, recunoaste, pe de o parte, calitatea regiunilor de organisme autonome ce dispun de puteri particulare si functii proprii art.115, iar pe de alta parte, atribuie Sardiniei, Siciliei etc., forme si conditii particulare de autonomie in termenii unor statute speciale adoptate prin legi constitutionale.In Spania exista doua regimuri juridice aplicabile, distingandu-se intre autonomia comunala, guvernata si administrata de consilii municipale si comunitatile autonome. Art.113, pct.1 din Constitutia Spaniei recunoaste provinciilor limitrofe, avand caracteristici istorice, culturale si economice comune, teritoriilor insulare si provinciilor avand o identitate regionala istorica, posibilitatea de a se guverna ele singure, prin constituirea in Comunitati autonome. In art.2 se recunoaste si garanteaza dreptul de autonomie a nationalitatilor si a natiunilor care o compun si solidaritatea dintre ele.In Portugalia este reglementat un anumit regim politic si administrativ arhipelagului Azorelor si Maderelor, bazat pe caracteristicile geografice, economice, sociale si culturale a acestor regiuni si pe imemoriabilele aspiratii autonomiste ale populatiilor insulare art.227 pct.3.Desi autonomia regiunilor vizeaza participarea cetatenilor la viata democratica a acestora si la promovarea propriilor interese economice si sociale, ea este limitata prin aceea ca Autonomia politica si administrativa regionala nu poate atenta la suveranitatea statului. Ea se exercita in cadrul conferit de Constitutie art.227 pct.3.Situatia Frantei este oarecum diferita, deoarece constitutia acesteia din 1958 nu utilizeaza in mod expres termenul de autonomie locala, colectivitatile teritoriale comunele, departamentele si comunitatile de peste mari se administreaza liber prin consilii alese in conditiile prevazute de lege art.72 aln.2.z.99ADaKbKaaaahsmHsHaUhsmHsHhshs5tmHsHhsCJ hsOJQJHz r01a12433426iaaaaaaaaaaaaaaFaaaapapaaapapaabK...
Download