...enta delictului sau crimei ca atare . Principiul legalitatii delictului si sanctiunii nullum crimen sine lege, nulla poena sine lege este inscris la loc de frunte in marea majoritate a legislatiilor penale moderne , reprezentand suprema garantie a respectarii drepturilor si libertatilor individuale . Din nefericire , acest principiu a fost neglijat sau ignorat de unele sisteme penale totalitariste si inlocuit cu principiul analogiei delictului , ceea ce a condus la comiterea unor abuzuri judiciare impotriva unor persoane nevinovate .Definirea si circumscrierea delictului prin cele trei trasaturi mentionate au nu numai o importanta teoritica generala ,cat si una practica , permitand a includerea , in categoria delictelor si crimelor , numai acelor actiuni si fapte care intrunesc comulativ aceste trasaturi de pilda , nu reprezinta delict fapta comisa de un individ , care este lipsit de discernamant sau de raspundere penala , sau savarsirea unei fapte care , desi este imorala , nu este incriminata de legea penala bdelimitarea delictelor si crimelor de alte abateri sau incalcari al normelor de drept, care nu afecteaza insa ordinea sociala si normativa si nu pericliteaza viata si securitatea indivizilor , grupurilor , institutiilor cum sunt , de pilda , contraventiile , delictele civile ,abaterile disciplinare sau administrative , fata de care sunt adoptate sanctiuni civile, disciplinare , financiare , contraventionale etc.. Spre deosebire de alte sisteme penale , Codul penal roman elaborat in 1969 si aflat inca in vigoare , cu unele modificari facute in special dupa 1990 , nu utilizeaza notiunea de delict sau crima , ci pe cea de infractiune . Clasificarea faptelor antisociale in delicte , si crime se face , in functie de doua criterii acel al gravitatii , tinandu-se cont de valoarea pagubei produse, valoarea obiectului lezat, felul si modalitatea de comitere a faptei etc. bcel al sanctiunii aplicate . Pe aceasta baza, in unele sistemepenale, actiunile ilicite indreptate impotriva sigurantei statului , vietii persoanelor , sau impotriva unor bunuri si valori deosebite , care au produs efecte grave sau sunt comise prin violenta , cruzime, frauda si coruptie sunt considerate crime , in timp ce faptele comise impotriva unor valori si bunuri mai putin importante, din neglijenta sau culpa sunt incriminate ca delicte.Prin utilizarea celui de al doilea criteriu , cel al sanctiunii pedepsei , faptele pentru care se aplica pedepse criminale sunt crime , in timp ce cele sanctionate corectional sunt delicte .Tot in functie de gravitatea si intensitatea sanctiunii aplicate , intr-o serie de sisteme penale se face distinctie intre adelicte sau crime politice , considerate ca deosebit de grave , cum sunt cele care violeaza ordinea sociala , normatica , siguranta statului si institutiilor sale fundamentale bdelicte sau crime de drept comun , indreptate contra proprietatii , familiei , bunelor moravuri etc. Recunoasterea unor diferente intre cele doua tipuri de delicte politice si de drept comun se concretizeaza in existenta,in mai multe legislatii, a unui sistem special de sanctiuni pentru delicte politice asa numitele pedepse politice,teoretic, mai bland decat sistemul sanctiuniloraplicate delictelor de drept comun .Sistemul nostru penal nu recunoaste nici diferentierea actelor antisociale cu caracter penal in delicte si crime , si nici subimpartirea acestora in delicte politice si delicte de drept comun.Prin articolul 17 din Codul penal, infractiunea este definita ca o fapta care prezinta pericol social ,savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala. Prima trasatura ,aceea de pericol social, se refera la aspectul material, obiectiv al infractiunii a doua priveste aspectul moral sau subiectiv al infractiunii ,iar a treia include aspectul legal al infractiunii. Criteriul pericolului social avand o puternica incarcatura ideologica si de clasa trebuie abandonat ,urmand a fi adoptate noi criterii democratice ,legitime si umaniste, in functie de care vor fi dezincriminate unele fapte periculoase cum ar fi de pilda , avortul-deja dezincriminat , cersetoria , vagabondajul , chiar prostitutia si homosexualitatea etc. si incriminate , in schimb , acele fapte care violeaza valori si relatii sociale importante cum ar fi , de pilda, coruptia , frauda bancara , evaziunea fiscala , crima organizata etc. .De asemenea , in functie de exigentele prevenirii criminalitatii din tara noastra , anumite fapte savarsite cu violenta omor, viol, talharie , prin frauda si coruptie vor trebui considerate drept crime, in timp ce altele trebuie sa fie considerate delicte .Tot astfel , este necesara o departajare a delictelor si crimelor in politice si de drept comun, tratamentul de executare a sanctiunilor pentru delictele politice urmand a fi mai moderat , comparativ cu cel aplicat delictelor de drept comun .Factorii si elementele delictului crimeiFundamentand trasaturile constitutive ale notiunii de delict sau crima, juristii recunosc faptul ca el reprezinta, in primul rand, un fenomen social, fiind estimat in functie de valorile si normele sociale de conduita pe care le violeaza .Totodata, delictul dobandeste o conotatie juridica prin consecintele sale prevazute de norma penala. Ca fapta antisociala, comisa in societate, crima presupune actiunea inactiunea unei persoane, care atenteaza cu discernamant si vinovatie la anumite valori si relatii sociale ce sunt protejate de normele de drept penal. Plecand de la aceasta constatare, in doctrina dreptului penal se considera ca orice delict include patru elemente sau factoriobiectul si subiectul delictului, latura obiectiva si latura subiectiva a delictului .Dintre acestia , obiectul si subiectul reprezinta factorii sau conditiile delictului, in timp ce latura obiectiva si cea subiectiva alcatuiesc elementele delictului . Pentru ca o anumita fapta sa constituie , de pilda , delictul de furt sau talharie , ea trebuie sa intruneasca cumulativ aceste elemente si conditii , adica sa fie o fapta ilicita prin care este lezat furat , distrus , sustrat etc. un anumit bun obiect , de catre o persoana responsabila, prin care se produc consecinte negative pierderea sau distrugerea bunului .Dimpotriva, nu constituie delictul de furt sau talharie fapta unei persoane lipsite de discernamant sau iresponsabila elementul subiectiv ori disparitia unui bun , in absenta unei actiuni desfasurate de o anumita persoana latura obiectiva .Obiectul delictului se refera la valorile si relatiile sociale care sunt violate sau lezate printr-o actiune ilegala sau ilicita. Pentru a preveni violarea acestora si sanctionarea celor vinovati, normele dreptului penal protejeaza cele mai importante si reprezentative valori sociale recunoscute intr-o anumita societate .Uneori , aceste valori sunt ...
Download