...a care au ajuns astazi conceptele de drept civil si pentru a cuprinde intreaga imbogatire a continutului acestora, este necesar pe langa recursul la istorie, un demers de interpretare a legilor actuale, prin prisma doctrinei si jurisprudentei contemporane, fara a ignora aportul dreptului comparat. Cele doua perspective, istorica si hermeneutica nu sunt autonome. Ele se influenteza reciproc. Astfel structurat de romani, asa cum este infatisat in universitati, este rezultatul investigatiilor moderne, facute de cercetatorii pasionati, timp de secole pe baza operei de multe ori anonime - a glosatorilor si comentatorilor din Evul Mediu.Se poate spune chiar ca intregul corp de reguli si notiuni cunoscut sub numele de drept roman, nu numai ca a influentat in mod hotarator evolutia dreptului actual, dar a fost regandit, la randul sau, de stiinta juridica moderna.In vechiul drept roman, pentru ca un act sa produca efecte, trebuia sa fie imbracat in anumite forme simpla manifestare de vointa era lipsita de valoare juridica. Astfel, cel mai vechi contract roman, stipulatiunea, isi are originea in sponsio religioasa , care se incheia prin intrebare si raspuns, in forma unui juramant religios, invocandu-se bunavointa zeilor, in sprijinul celor care participa la raportul juridic.Totusi formalismul are si anumite avantaje. Astfel, in acea epoca, datorita formalismelor actelor juridice, dolul sau violenta nu erau posibile, ceea ce explica, de altfel, si sanctionarea relativ tarzie a viciilor de consimtamant in dreptul roman.La sfarsitul Republicii, odata cu dezvoltarea accelerata a economiei de schimb, principiul formalismului devine o piedica in calea productiei si circulatiei marfurilor. Rigorile formalismului s-au resimtit in mod negativ in special in domeniul contractelor, legate nemijlocit de productia si circulatia marfurilor. Drepr urmare se constata o transformare a mentalitatii romanilor in directia inlaturarii treptate a formalismului in materia contractelor.La sfarsitul Republicii, asistam la aparitia unor contracte noi, formate prin simplul acord de vointa al partilor, in conformitate cu cerintele vietii economice. Si totusi contractele consensuale apar ca o exceptie de la regula. Rezulta de aici ca la inceputul secolului al II-lea d.H. cuvantul contractus avea inca un sens restrans, desemnand exclusiv contractele consensuale. Conceptul de contractus se consolideaza definitiv abia in legislatia lui Justinian, unde semnifica o conventie destinata sa genereze obligatiuni. Din punct de vedere economic, vanzarea este o varianta mai evoluata a schimbului, in care isi are originea sa intr-adevar vanzarea, in sens economic, pare a fi imbracat la origine forma schimbului dintre doua lucruri, din care unul avea valoare de echivalent general capetele de vita.Cu timpul, dupa aparitia barelor de arama si apoi a monedei in sens modern, vanzarea se configureaza ca schimbul unui lucru contra unui pret. Contractul consensual de vanzare, ca forma de realizare a acestei operatiuni a aparut abia spre sfarsitul Republicii, la capatul unei indelungate evolutii.Vanzarea mancipatiune. Functia originara a mancipatiunii a fost aceea de a transmite proprietatea asupra lucrurilor mancipi, in schimbul unei cantitati de arama, dar mancipatiunea este cea mai veche forma pe care a imbracat-o operatiunea juridica a vanzarii.Vanzarea prin stipulatiune.Cele doua prestatiuni, predarea lucrului si plata pretului faceau obiectul a doua stipulatiuni distincte. Prima stipulatiune genera obligatia de a preda pretul, iar cea de-a doua , obligatia de preda lucrul. Vanzarea consensuala a fost practicata mai intai in dreptul public, si numai dupa aceea a trecut in dreptul privat. Se stie ca prizonierii de razboi erau vanduti, fie de catre stat, fie de catre soldati, pe pietele publice. Cu timpul, datorita avantajelor, aceasta practica a fost preluata de catre particulari si perfectionata prin interventia pretorului. Vanzarea consensuala a fost mai intai utilizata in raporturile dintre cetateni si peregrini si numai dupa aceea a trecut in raporturile dintre cetateni. In orice caz, simpla conventie a dobandit valoare juridica in materia vanzarii inca de la inceputul secolului I i.H., intrucat actiunile care sanctioneaza vanzarea figurau pe lista actiunilor de buna credinta cunoscuta de QUINTUS MUCIUS SCAEVOLA.Contractul de VNZARE CUMPRARE - inteles ca o conventie contractuala, sinalagmatica, judicia bonae fidei inceteaza sa m...
Download