...enumirea de izvoare ale dreptului sau surse ale dreptului.Analiza termenului izvor de drept i-a evidentiat doua sensuri izvor de drept in sens material si izvor de drept in sens formal.Trebuie facuta o distinctie intre sensul juridic al notiunii de izvor de drept si semnificatia sa istorica. In intelesul pe care-l confera istoria si arheologia juridica notiunii de izvor, acest concept semnifica un anumit document care atesta o forma suprapusa de drept izvoare relicve sau vestigii de civilizatie juridica.Teoria juridica clasica a izvoarelor dreptului deosebeste izvoarele scrise actul normativ de cele nescrise obiceiul, pe cele oficiale lege sau jurisprudenta de cele neoficiale obiceiul si doctrina, izvoarele directe actul normativ si contractul normativ de cele indirecte sau mediate obiceiul sau normele elaborate de organizatii nestatale ele trebuind sa fie validate de o autoritate statala pentru a devenii izvoare de drept.Izvoarele dreptului se mai clasifica de asemenea in izvoare potentiale ce exprima posibilitatea de a elabora, modifica sau abroga norme juridice si in izvoare actuale eficiente, determinate, operand pe relatii sociale concrete constand in toate actele normative in vigoare, dar si in izvoare de constituire si de calificare.Izvoarele formale ale dreptuluiDin punct de vedere juridic, prezinta un interes deosebit, izvoarele formale ale dreptului, care au in vedere o multitudine de aspecte si modalitati prin care semnificatia normei de drept este regula de conduita sociala si se impune ca model de urmat in relatiile interumane. Ca urmare prin izvor formal juridic intelegem exteriorizarea unei reguli de conduita printr-o anumita formulare de limbaj juridic, corespunzatoare unei receptari optime de catre destinatarii sai.Izvoarele formale ale dreptului reprezinta una din necesitatile de fapt cele mai de seama, care asigura ordinea juridica, corespunzand unei nevoi profunde, nevoia de securitate a societatii.Studiul izvoarelor formale ale dreptului dezvaluie existenta unei diversitati de asemenea izvoare, aceasta diversitate fiind motivata de multitudinea si varietatea relatiilor sociale care reclama reglementare juridica. In evolutia indelungata a societatii toate tipurile de drept de pana acum au cunoscut o pluralitate de izvoare. Ponderea unuia sau altuia dintre izvoarele formale de drept in cuprinsul unui sistem de drept se modifica in raport de gradul dezvoltarii sale, fiind influentat de complexitatea relatiilor pe care le reglementeaza de pilda in cazul dreptului feudal principala forma de exprimare e obiceiul, pe cand in cadrul dreptului contemporan ponderea a capatat-o actul normativ.Izvoarele formale ale dreptului consacrate de evolutia sa pana in prezent sunt urmatoarele obicei juridic, doctrina, practica judecatoreasca si precedentul judiciar, contractul normativ si actul normativ.Obiceiul juridic cutumaObiceiul juridic este cel mai vechi izvor de drept. Alcatuit din reguli de conduita aplicata vreme indelungata in temeiul convingerii privind necesitatea lor, aduse la indeplinire prin puterea autoritatii publice neformalizate a intregii comunitati, obiceiul juridic ramane izvorul de drept cu cea mai indelungata viata.Cutuma, obiceiul juridic, sau, cum s-a numit in trecutul nostru, obiceiul pamantului, se naste prin repetarea aplicarii unei aceleiasi idei juridice intr-un numar de cazuri individuale succesive, prin crearea de precedente.Cutuma presupune asadar pe de o parte un uz, o practica a justitiabililor, veche si incontestabila dar pe de alta parte ea reprezinta si idea ca norma pe care o implica nu poate fi serios contrazisa de cei interesati, ca prin urmare in recunostinta lor sta in mod normal recunoasterea unui adevarat drept care se poate revendica ca atare, sub sanctiunea juridica.Mecanismul trecerii unui obicei juridic din sistemul general al normelor sociale in sistemul izvoarelor dreptului etatic este marcat de doua momente importante fie ca statul, prin organele sale legislative, sanctioneaza un obicei si-l incorporeaza intr-o norma oficiala, fie ca obiceiul este invocat de parti ca norma de conduita in fata unei instante de judecata si aceasta il valideaza ca regula juridica.Inconvenientele cutumei stau in mobilitatea ei, mai ales in forma sa initiala, ea putandu-se schimba, din acest aspect creandu-se si nesiguranta aplicarii ei are insa in acest stadiu avantajul plasticitatii, intrucat regula de drept se adap...
Download