...modinamice. Oexle, 2002 In primul rand, idea selfmentinerii trebuie cel putin specificata, deoarece 1 exista unele bioschimbari care destabilizeaza selfmentinerea si, totusi, n-au caracter senescent ex., plasticitatea sistemului nervos implicata in anumite procese ale dezvoltarii cognitive. Adica, schimbarea poate fi orientata spre dezvoltare nu doar spre senescenta. Dezvoltarea implica schimbare ex., a densitatii sinaptice, a arborizatiei dendritice, si a arborizatiei axonale etc.. Schimbarea dezvoltatoare implica non-selfmentinere. Deci, clasa bioproceselor ce ocupa segmente lungi in biografia organismului nu este identica cu clasa bioproceselor senescente si cu segmentul biotimpului imbatranirii. De aceea, imbatranirea nu poate fi extinsa la intrega clasa a lungilor bioprocese de non-selfmentinere. Se pare ca, distructibilitatea sau perisabilitatea organismului uman este prima conditie a imbatranirii. Daca imbatranirea este inteleasa ca o deterioare progresiva, atunci este o specie de distrugere...a unei forme. Dar distructibilitatea este deasemenea o conditie de posibilitate a mortii accidentale. Poate aceasta conditie este prea larga sau poate exista multiple conditii care numai impreuna formeaza conditia de posibilitate a imbatranirii. Totusi, imbatranirea umana nu este o forma simpla si generala de deteriorare progresiva, deoarece presupune atingerea unui stadiu celular nonreplicativ precum si anumite procese de cumulative de sedimente. Adica presupune si nonreplicare si cumulare. Incetarea replicative inseamna pierderea unei capacitati, dar aceasta pierdere se datoreaza unei eroziuni ale partilor telomerelor. Aceasta eroziune nu inseamna in mod propriu o distrugere, ci o imperfectiune a mecanismului replicativ. Prezenta telomerazei combate senescenta replicativa. Cumularea sedimentelor deasemenea nu inseamna deteriorarea organizarii organismului. De aceea, imbatranirea nu inseamna doar deteriorarea organizarii sau a partilor organismului. Aceasta acumulare sedimentativa nedorita se intemeiaza nu pe o deteriorare, ci pe o imperfectiune sau absenta a unor mijloace de prevenire si eliminare sedimentelor. Existenta unor principii ontice organizationale generale, ne determina sa anticipam ca imbatranirea trebuie sa emearga pe schimbari relationale, cantitative, si calitative la toate nivelele ierarhice ale organismului. Aceste principii formale generale ne influenteaza sa le verficam validitatea si sa cautam argumente in favoarea lor. Intregul poate fi mai mult decat suma partilor, acesta este un principiu onto-formal general. In sine, acumularea nu inseamna distrugere, dar in contextul unui intreg special, organismul, acumularea unor sedimente poate duce in final la distrugerea lui. Aceasta distrugere-imbatranire inseamna de fapt sfarsitul unui proces de diminuare a vietii. Totusi, trebuie sa facem distinctii. Imbatranirea este acoperita ca distrugere numai la nivelul ansamblului si cand distrugerea este raportata la viata ansamblului. La nivel celular imbatranirea nu implica necesar moartea celulei. In momentul mortii organismului, nu sunt moarte toate celulele lui, presupun. La nivel tisular imbatranirea presupune o diminuare a cantitatii si calitatii celulelor, a interconexiunilor lor, precum si o alterare a mediului intercelular. Aditional, putem concepe imbatranirea si ca un processuccesiune descrescatoare speciala, ca o schimbare unidirectionala regresiva a organsimului. Timpul este o succesiune de schimbari, nu timpul este fundamental schimbarilor Kant, ci succesiunea schimbarilor constituie timpul. Schimbarile sunt cauzate de interactiunile dintre partile universului. Interactiunile dintre partile universului depind de natura lor ex., masa lor, multiplicitatea lor numerica, densitatea lor, si alte conditii spatiale. Astfel, imbatranirea poate fi conceputa ca o succesiune de stari ale organismului, fiind atunci un segment special de timp, un segment al biotimpului individual. Daca prima parte a biotimpului individual are sensul unei cresteri si dezvoltari, a doua parte are caracterul unei continuee diminuari functionale ce culmineaza cu moartea sau incetarea vietii organsimului. Distrugerea pare o unealta conceptuala prea vaga in acest context explicativ si definitoriu. La nivelul fundamental al fenotipurilor imbatranirii avem pierderile, sedimentarile, si interconectarile unor microparti atomice sisau moleculare. Dar ce face posibile aceste fenomene Imperfectiunea mijloacelor naturale sisau artificiale de prevenire, regenerare, si reparare a fenotipurilor fundamentale ale imbatranirii are un rol important in explicatia stiintifica a imbatranirii. Pe de alta parte, absenta unor mijloace perfecte de prevenire, reparare, si regenerare ale fenotipurilor fundamentale ale imbatranirii are un rol important explicatia metafizica a imbatranirii, aceasta absenta candidand la rangul de conditie de posibilitate a imbatranirii alaturi de ignoranta noastra. In acest context, imperfectiune inseamna insuficienta preventiva si reparativa la nivel intracelular si regenerativa la nivel tisular. In ultimii ani, sa subliniat si importanta nereglarii unor bioprocese ex., senescenta celulara, apoptoza, calcificarea arterelor etc. in explicatia imbatranirii. Astfel lucrarea lui Campisi pare sa intemeieze urmatoarele idei-conculziiatat senescenta celulara cat si apoptoza contribuie la aparitia fenotipurilor imbatranirii pe termen lung, desi sunt esentiale la un anumit stadiu al dezvoltarii. exista o relatie de quasi-inversa proportionalitate intre apoptoza si cancer apoptoza combate tumor geneza si ucide celula, cancerul imortalizeaza celula. Dar, cancerul imortalizeaza celula si duce la moartea organismului. Apoptoza ucide celula, dar salveaza pe termen scurt organismul, dar promoveaza imbatranirea pe termen lung.apoptoza, deci, actioneaza atat impotriva tumorgenezei oncogene cat si impotriva longevitatii. Adica, are atat efecte benefice, pe termen scurt, cat si efecte rele, pe termen lung. autoarea mai atrage atentia asupra rolului unor secretii toxice, in mediul intercelular, provenite de la celulelor senescente, in explicatia stiintifica a imbatranirii. Se pare ca, omul nu detine puterea proprie manipularii acestor procese celulare. Este eradicarea imbatranirii o problema potrivita solutionarii nivelului genetic Sa fie o problema atat de dificila adecvata solutionarii prin mutatii si selectii milenare Consider ca atat intelegerea cat si manipularea imbatranirii reclama cooperarea unor inteligente constiente. Cooperarea este combatuta prin competitie. Totusi, competitia presupune o intercomunicare si o intercunoastere. Competitia este alimentat de lupta pentru superioritate. Se pare ca, cooperarea impotriva imbatranirii ar fi mai puternica decat lupta individuala impotriva imbatranirii, dar nimeni n-are dreptul sa combata dreptul libertatii competitiei. Si, oricum, aceasta competitie se intoarce deasemenea impotriva imbatranirii. Revenind la genitica, spe...
Download