...nomen individual si dependent numai de individ, pe cand in timpurile mai noi s-a pus fericirea in legatura cu societatea.Aristotel a facut din fericire continutul binelui moral.Platon credea ca fericirea e numai placerea purificata prin inteligenta.Feuerbach a sustinut ca fericirea este izvorul oricarei morale si legea absoluta a vointei noastre.Benedict de Spinoza spunea prin amor intellectualis Dei aceasta iubire produce fericirea ea e o parte din iubirea pe care o are Dumnezeu pentru om si rezulta din cunostinta lui Dumnezeu. Cunostinta aceasta da omului virtutea si fericirea . De aceea, dupa teoria lui Spinoza, fericirea poate fi atinsa daca omul este condus de idei clare, fara afecte si pasiuni. Izvorul fericirii este in om, in ratiune.Leibniz deduce fericirea din virtute, iar virtutea o identifica cu perfectiunea, iar perfectiunea cu dobandirea de cunostinte, de reprezentari cat mai clare .Faust a cautat fericirea in gandire, dar nu a gasit decat dorul nespus de fericire.Hutscheson leaga notiunea de fericire de sentimentele morale, dar sustine ca morala e victoria iubirii pure, neinteresate asupra celorlalte dorinte si sentimente.Kant a exclus total fericirea din viata morala, fericirea fiind o notiune formala, valabila pentru domeniul transcendentului.Fericirea adevarata nu e izvorata dintr-un singur fenomen psihic, ci din echilibrul sufletesc perfect, din abordarea tuturor celor 3 fenomene fundamentale psihice afectivitate , intelect, voluntarism. Aceste 3 fenomene reprezinta directia subiectivista, care deduce fericirea numai din sufletul omenesc.Directia obiectivista considera ca origine a fericirii, lumea exterioara, mediul inconjurator, sufletul uman fiind pur receptiv. Omul nu-si poate gasi fericirea in el, ci este un fel de coarda ce vibreaza in mod placut sau dureros la imprejurarile exterioare.Filosoful Petre Andrei in lucrarea sa Opere sociologice considera 2 forme de obiectivism si anume obiectivism teologic predominant in antichitate si evul mediu credinta in spirite bune si rele , in zei buni si rai, care ii puteau face fericiti sau nefericiti.Fericirea era considerata ca produsul extazului religios. Plotin sustinea ca in starea extazica omul vine in contact direct cu Dumnezeu, care revarsa fericire asupra individului. Dumnezeu e forta, natura , iubire, fericire, durere. Deci, putem ajunge la fericire, la forta si iubire, numai prin cunostinta lui Dumnezeu, iar cunostinta cea mai perfecta e aceea pe care ne-o da Dumnezeu prin revelatii, ce au loc in extaz atunci cand se distruge dualismul dintre eu si non-eu, se inlatura granitele spiritului individual. Fericirea produsa prin extaz insa vine de la Dumnezeu, e obiectiva fata de sufletul nostru, caci e introdusa in om in mod inconstient, fara ca el sa fi facut ceva pentru aceasta. Obiectivism social fericirea este in dependenta absoluta de mediul social, neglijand personalitatea omeneasca.Fericirea e si in noi , caci imprejurarile exteriore le putem modifica noi ele au valoarea pe care le-o dam noi. Armonizarea sufletului cu mediul social, cu tendintele morale, stabilirea unui echilibru intre subiectiv si obiectiv aceasta produce fericirea.Izvorul fericirii este concordanta sufletului cu sine insusi si cu mediul moral-social. Deci, se impune un echilibru psihic si sufletesc, si o adaptare la mediul socio-moral,o prelucrare a materialului, a conceptelor morale izvorate din societate.Nu se poate vorbi despre fericire dacat atunci cand exista armonie intre facultatile psihice si echilibrul sufletesc. Inteligenta, prin cunoastere , ne face sa ne ridicam deasupra durerii, sa-i cautam cauzele, sa o intelegem si intelegerea durerii inseamna micsorarea, daca nu disparitia ei. Schopenhauer considera ca inteligenta exclude suferinta, caci in lumea inteligentei nu stapaneste durerea, ci toate sunt supuse cunostintei.Dar nici inteligenta singura nu poate produce fericirea. Ea insa pregateste terenul , inlaturand cauze si motive netemeinice de suferinta si micsorand intensitatea durerii.Sufletul luminat astfel prin cunostinta devine mai apt pentru multumire. Aspiratiile omului se mai rafineaza, tendintele devin mai morale, sentimentele mai inalte.De asemenea, nici sentimentul singur nu poate produce fericirea, pentru ca fericirea care ar rezulta ar fi ceva trecator.De-a lungul timpului, incepand de la filosofia socratica si pana azi, s-a definit fericirea in mod pozitiv si negativ.Definitiile pozitive au fost ale optimistilor ce au considerat fericirea ca un fenomen realizabil cautand sa arate caracterele ei precum si mijloacele prin care s-ar putea infaptuiDefinitiile negative au fost ale pesimistilor care au facut din fericire numai suspendarea durerii, tagaduindu-i existenta reala , pozitiva . Filosoful A.Ferdusi spunea ca Lumea nu e decat un vis trecator si nici fericirea , nici nenorocirea nu dureaza iar Voltaire considera fericirea numai ca o idee abstracta, care se bazeaza pe unele senzatii de placere.Conceptia optimismului asupra fericirii in viziunea lui Petre Andrei in lucrarea Opere sociologice ne spune ca prin optimism putem intelege 2 lucruri O dispozitie sentimentala a omului de a vedea totul in bine, de a trece peste ceea ce e urat si dureros, de a pastra increderea in puterea binelui si frumosului.O convingere filosofica care recunoaste valoarea vietii si afirma triumful dreptatii si al fericirii.Optimismul teoretic se prezinta sub 2 aspecte filosofic si teologic.a Optimismul filosofic Dupa Platon exista doua tipuri una empirica-sensibila si o a doua transcendenta-suprasensibila, lumea ideilor. Placerea trecatoare din lumea aceasta are o durata nelimitata in lumea ideilor. In aceasta lume a trait candva si sufletul nostru, care acum are amintirea acestor idei.Aristotel este si el un reprezentant al optimismului filosofic, dar fiind mai realist decat Platon. Omul tinde sa dobandeasca fericirea si poate ajunge la aceasta prin virtute , caci virtutea produce placerea cea mai perfecta. Prin urmare, fericirea e posibila prin morala . Perfectiunea ratiunii aduce fericirea. Fiecare treapta de evolutie catre perfectiune e alaturi de un sentiment de placere, de fericire.Alti reprezentanti ai optimismului teoretic-filosofic au fost si Fichte, Hegel, Nietzsche. b Optimismul teologic s-a dezvoltat mai ales in evul mediu, cand se admitea ca fericirea e o realitate, nu in viata terestra, ci dincolo , intr-o alta viata.Fericirea se poate realiza pe pamant prin unirea oamenilor laolalta intr-un stat crestin Civitas Dei in care se va infaptui bunatatea divina.Reprezentantul cel mai de seama al optimismului teologic este Leibnitz.Optimismul teologic admite fericirea in transcendent, in viata de dincolo, pentru ca fericirea durabila , adevarata si absoluta e numai in viata spirituala , desfacuta de corp.Optimismul social are si el 3 forme biologic, moral si economic.Nietzesche vede cel mai mare bun, fericirea in viata. Fericirea depinde dupa conceptia biologica, in primul...
Download