...propriuzisa este a nu fi om- o afirmaie, pentru propoziiile fara a fi se petrece alelai lucru, negaia nu va fi pentru omul umbla, nonomul umbla ci omul nu umbla. Caci nu este nici o deosebire sa spui omul umbla i omul este umbland - compunerea predicatului se poate reduce la copula este i nume predicativ, dar chiar i in acest caz Aristotel ine sa arate cand anume este posibila compunerea, in spea atunci cand a fi nu are sens de a exista, predicate compuse care vor fi rostiri modale. Toate modalele vor avea deci drept predicat pe a fi intr-un anumit fel a fi posibil, contingent, imposibil, necesar - ceea ce am numi conceptele modale. Este posibil sa aiba loc o batalie navala, aici vom observa ca subiectul, dictum este sa aiba loc o batalie navala. Despre acesta se spune ceva, astfel incat modalitatea de a fi reprezinta predicatul, iar copula este, din orice modalitate exprima un sens de existena, depaete condiia de copula i aproximeaza sau, cu necesarul, asigura existena. Se deosebete o analiza aici a lui Aristotel, referitoare la termenii copula, substitut de existena i existena, el arata ca trebuie ca negaia sa fie asupra lui a fi din predicat i nu din subiect. Modurile, vin acum, sa imbine timpul logic cu cel real. Ceva este posibil nu a fost, nu este, dar nimic nu-l oprete sa fie in viitor. Este contingent poate fi in prezent, dar nimic nu-l silete sa fie. Este imposibil nu va fi niciodata. Este necesar daca nu a fost i nu este, nu se poate sa nu fie in viitor. Astfel, modurile reprezinta ceea ce se poate predica din perspectiva timpului logic in substana celui real. Aristotel opereaza i definiii ale conceptelor modale, dupa cum urmeaza ceea ce nu poate fi altfel decat este, il numim necesar, posibilul, contrariul imposibilului, se ivete atunci cand contrariul sau nu este in chip necesar fals, imposibilul este lucrul al carui contradictoriu este in mod necesar adevarat, expresia a fi contingent posibil se spune in doua moduri. Intr-un prim sens este ceea ce se intampla cel mai des i este lipsit de necesitate. In alt sens posibilul contingentul este nedeterminatul, ceea ce poate fi in acelai timp astfel i altfel, de exemplu a merge pentru un animal, sau inca, ca un cutremur sa se produca in timpul mersului sau, sau, intr-un chip mai general, ceea ce se intampla prin hazard- Aristotel identificand posibilul cu contingentul ca opus necesarului i ca opus atat necesarului cat i imposibilului. In capitolul 13 apare echivalena propoziiilor modale, unde se stabilesc urmatoarele tipuri de echivalene poate sa fie nu poate sa fie se intampla sa fie nu se intampla sa fie nu e imposibil sa fie e imposibil sa fie nu e necesar sa fie e necesar sa fie poate sa nu fie nu se poate sa nu fie se intampla sa nu fie nu se intampla sa nu fie nu e imposibil sa nu fie e imposibil sa nu fie nu e necesar sa nu fie e necesar sa nu fie Vom vedea in acest caz ca apare aceeai inconsistena discutata mai sus i anume posibilul este indentificat cu contingentul. Pe de alta parte observam aici o teza foarte interesanta i anume o afirmaie nu-i poate avea contrariul intr-o alta afirmaie, ci doar intr-o negaie. Rostirile puse in joc, ca cele in care a fi este spus de doua ori i la mod i la dictum. Pe de alta parte observam ca a fi necesar va deveni principiul de exsistena, iar reflexia logica va deveni reflexie ontologica. Tot ce este necesar este i actual, existenele fiind sau acte pure, sau acte imbinate cu puteri, sau simpla virtualitate. Aristotel va defini domeniul logicului ca fiind logosurile, expresiile enuniative, care singure poarta asupra adevarului i falsului, singure sunt in prezentul logic i singure vor putea duce la inlanuiri demonstrative. Modurile logice aduc in tabloul gramatical al verbului alte moduri decat indicativul. Propoziiile fara determinaie suplimentara echivaleaza cu cele particulare. Aa incat, dupa cum s-a spus, daca articolul nu indica o relaie, el introduce intru totul determinaia suplimentara universala, in cazul ca aceasta nu este adoptata fie in vederea ritmului, fie intr-a masurii. In argumentare, se spun aceleai lucruri cu privire la judecata i la vorbele rostite. Intr-adevar, vorbirea rostita este simbol al starilor sufleteti, i aa cum se petrec lucrurile in ce privete judecata din cuget, la fel se petrec i in ce privete vorbele rostite. Apoi, de vreme ce se susine, ca niciodata nu sunt laolalta adevarate contrariile, ca non-binele este rau i non-binele este bun - ca i cum ar obiecta cineva de unde este evident ca nu sunt adevarate laolalta contrariile - , se stabilete in chip silogistic despre contrarii ca sunt opuse, iar cele opuse nu pot fi simultan deci nu pot exista nici contrariile. Aceasta concluzie este adoptata drept premisa Daca le este cu putina sa existe simultan, dar se intampla in legatura cu cele care de care vorbim - non-binele i raul - cele spuse, atunci este cu neputina ca ele sa fie contrarii. Cu acestea punem capat chestiunii in discuie. La fel se comporta judecata ca binele este bun cu cea ca non-binele nu este bun. Trebuie tiut ca i aici, aa cum menionam, afirmaia este cu precadere cea care poseda subiectul nedeterminat, pe baza de metateza. El insui a luat-o pe aceasta in locul negaiei. De aceea pe drept se spune ca aceste propoziii nu difera defel intre ele prin semnificaie. àaaaaaDaaaaaaaST0ABSIiALMQRaaa67AERXeiqih28cgu78.z
iiiiiVcsacUsac Uc ac6YnBUya4RZtxiAaaO t s uVcsacacJaaaaaaa0I8s6itAaQ S Z t s hahhhKiNormalaaAiDefault Paragraph FontOHyperlinkbsas a as iJTimes Ne RomanSymbolArialiTimes Ne Roman CEatFSa63LOGICA MODALA1aDVDa!Root EntryFpiaordDocumenta...
Download