...i ale fiintei ca fiind.Avand in vedere aceste caracteristici Irin pune in discutie raportul dintre filosofia prima metoda si scopul acesteia si conceptia aristotelica despre stiinta in genere.Ideea principala in jurul careia se contureaza articolul lui Irin este ca filosofia prima nu intruneste conditiile unei stiinte expuse de Aristotel in Organon.De pilda in Organon, Aristotel respinge posibilitatea existentei vreunei stiinte a universalului.Orice stiinta trebuie sa cerceteze o anumita parte a realitatii, sa se bazeze pe inductie si sa-si poata demonstra empiric teoriile.Totodata, Irin observa ca la Aristotel putem vorbi de cunoastere stiintifica a unei propozitii doar in masura in care acea propozitie e deductibila dintr-un set de premise adevarate in mod necesar care au rolul de a explica acea propozitie.Astfel, Irin rezuma teoria aristotelica despre stiinta demonstrativa in doua mari ideiPartea demonstrativa a unei stiinte presupune existenta unei stiinte a primelor principii pe care sa le demonstreze.Cu toate acestea nu poate exista o stiinta a primelor principii ale unei stiinte particulare.Tot astfel nu poate exista o asemenea stiinta a oricaror alte prime principii ce ar putea fi comune mai multor stiinte.Un astfel de caz, spune Irin, este observabil la asa-numitele axiome cum ar fi principiul non-contradictiei sau al tertului exclus.Aceste principii axiome sunt presupuse de orice demonstratie insa ele nu sunt demonstrabile.O stiinta se ocupa cu organizarea si cercetarea datelor immediate ale experientei, decupand un anumit cadru al realitatii ex botanica se ocupa cu studiul plantelor.Problema pe care Irin o observa plecand de la aceste consideratii este ca filosofia prima, considerata ca stiinta, nu intruneste conditiile necesare pentru o stiinta in genere.Totusi, desi aceasta obiectie este destul de serioasa, nu cred ca ar trebui sa conchidem imediat ca Aristotel este inconsistent cu propria-i metoda.Evident ca din cele expuse anterior ar rezulta ca nu poate exista o stiinta a universalului sau a primelor principii.Cu toate acestea consider ca ar trebui facuta o anume distinctie cu privire la termenul stiinta.Daca am intelege prin stiinta doar ceea ce Aristotel numeste stiinta demonstrativa, atunci obiectia lui Irin se sustine.Totusi, nu consider ca Aristotel ar fi pus semn de egalitate intre stiinta demonstrativa si stiinta fiintei ca fiinta.Aceasta se poate vedea chiar din distinctia facuta de Aristotel pe care Irin o observa la inceputul articolului intre filosofie prima si stiinte particulare.Dupa cum am vazut, stiintele particulare se diferentiaza de filosofia prima prin scop, metoda si domeniu de cercetare.Ar parea deci evident ca scopul filosofiei prime nu poate coincide cu scopul fizicii, de exemplu, sau ca acestea sa aiba acelasi domeniu de cercetare.3.Axiomatizarea ontologiei.Referitor la cazul principiului non-contraditiei si la cel al tertului exclus, Irin se intreaba daca nu cumva ele ar trebui sa fie principii comune ale tuturor stiintelor.Aceasta intrebare apare ca urmare a unei constatari cele doua principii sunt folosite, in formulari diferite totusi, de fiecare stiinta in parte.Fiecare stiinta pentru a avea un grad cat mai inalt de coerenta trebuie sa foloseasca propozitii non-contradictorii.Raspunsul lui Aristotel la intrebarea de mai sus ar fi, spune Irin, ca aceste principii axiome, sunt comune tuturor stiintelor doar prin analogie.Astfel, fiecare stiinta are propriul sau principiu al non-contradictiei.Nu se poate spune deci ca exista un set de axiome care sunt formulate universal si care sa se aplice tuturor stiintelor in acelasi mod.Un alt aspect ce continua ideea de mai sus este acela ca aceste principii axiome sunt formulate de Aristotel in Metafizica cartea a IV-a.In acest sens J.Ortega y Gasset gaseste la Arisotel o modalitate cvasitranscedentala de a vorbi despre principii.Acestea conform lui Ortega y Gasset, sunt justificate ca fiind conditii de posibilitate ale oricarui discurs logos despre un anumit obiect, clasa de obiecte, sau despre fiinta in genere.Ceea ce sustine Ortega este ca, de fapt, prin introducerea acestor doua principii Aristotel a axiomatizat ontologia.Aceste principii ar fi asadar ontologice si nu logice.Ele nu sunt demonstrate ca fiind adevarate ci ceea ce se demonstreaza este doar necesitatea adevarului lor.Aceste principii sunt deci principii ale existentei intai iar apoi ale cunoasterii.Aceste consideratii au la baza justificarea functionala a axiomelor nu justificarea pe baza de calitati intrinseci.4.Formularea principiilor din Metafizica.In cartea a IV-a a Metafizicii Aristotel, dupa ce prezentase anterior legea non-contradictiei, isi incepe capitolul 7 prin a spune canu e cu putinta nici ca sa existe un termen mijlociu intre cele doua membre extreme ale unei contradictii, ci despre orice obiect trebuie neaparat sau sa fie afirmat, sau negat fiecare predicatA enunta ca ceea ce este nu este, sau ca ceea ce nu este este, constituie o propozitie falsa dimpotriva, o enuntare adevarata e aceea prin care spui ca este ceea ce este si ca nu este ceea ce nu este.Aceasta se pare ca este definitia data de Aristotel legii tertului exclus pe care o si explica.In logica moderna acest principiu este formulat si in modul urmatorIn acelasi timp si sub acelsi raport o propozitie poate fi sau adevarata sau falsa, a treia posibilitate fiind exlusa.O alta formulare a acestui principiu este P sau non P, unde P poate fi inlocuit de o propozitie declarativa.Am spus de o propozitie declarativa intrucat Aristotel cand vorbeste de adevarul sau falsitatea unei propozitii se refera strict la prpozitiile declarative aaaaa ce constituie o clasa aparte.Ele sunt singurele propozitii care pot fi judecate ca adevarate sau false, celelalte, respectiv rugamintile sau alte rostiri, au un inteles complet dar nu pot fi judecate ca adevarate sau false.Pentru ca am folosit notiunile de adevar si de fals ma simt obligat sa mentionez ca Aristotel nu le foloseste nicaieri in cartile de logica ci sunt intalnite doar in Metafizica.Ceea ce intelege Aristotel prin adevar si falsitate am oferit ca exemplu in citatul de mai sus.In Analiticile prime, Aristotel cerceteaza presupozitia ca orice propozitie este fie adevarata fie falsa.In prima instanta el pare sa accepte aceasta ca pe o lege logica destul de clara insa prin sublinierea faptului ca numai propozitiile declarative au insusirea de a fi adevarate sau false aceasta poate insemna ca numai ele sunt apte sa posede aceste valori de adevar.Asadar in fiecare caz cand se refera la valoarea de adevar a unei propozitii Aristotel are in vedere numai propozitiile declarative.La acestea se raporteaza si cele doua principii.In capitolul 2 al cartii a IV-a din Metafizica Aristotel vorbeste la un moment dat despre necesitatea cercetarii principiilor logicii.El sustine ca o adevarata cunoastere a unui lucru presupune ca parerea noastra despre acel lucru sa nu fie contradictorie si anume sa nu incalce legea non-con...
Download