... beneficiaza de o definitie univoca, nici de un sens precizat si nici chiar de un singur cuvant. De pilda, el foloseste cuvintele figura eidos, forma morphi, gen genos, esenta oisia, ceea ce arata ce imense dificultati a intampinat ganditorul atunci cand si-a pus problema de a face inteligibila conceptia sa despre natura, structura si functiile ideilor. O prima acceptiune a ideeii se intalneste in dialogul Euthyphron unde ideea este inteleasa ca fiind cauza pentru care ceva este cum este sau are anumite caracteristici. Totodata, ideea este inteleasa ca fiind ceea ce face ca un ceva sa fie astfel si nu altfel, deci ca factor de distingere a ceva de altceva. Asadar, ideea este cauza, dar, totodata, si un fel de criteriu unic, neschimbat de recunoastere si distingere. Fiind neschimbata, ideea este conceputa si ca esenta a acelui ceva. Ea este universalul, ceea ce ramane constant, identic cu sine insasi, ceea ce nu cunoaste alternarea sau diminuarea. Ideea este existenta de sine statatoare ea este in sine, separata de lucrurile sensibile. Ideile au atribute pe care le are Fiinta parmenidiana. Ele sunt asemenea Unului sau Totului lui Parmenide vesnice, nemiscate, in identitate absoluta si in unitate absoluta. Ele au fiinta autentica, deci au obiectivitate, consistenta. Orice idee comporta inteligibilitate si este neaparat inteligibila. Daca ne-am opri asupra metafizicii lui Platon, vom putea constata cu usurinta ca filosoful grec proclama imposibilitatea existentei in aceasta lume a fundamentului sau cauzei ultime, aceasta fiind situata intr-o lume superioara, ideala. Astfel s-a nascut teoria celor doua lumi sau realitati. Lumea producatoare, este lumea Ideilor, adevarata realitate, cunoscuta prin ochiul gandirii, lumea prototipurilor eterne iar lumea produsa e lumea sensibila, lumea aparentelor, a copiilor trecatoare. Ideile alcatuiesc un sistem logic subordonat unei Idei supreme care este Ideea de Bine. Aceasta Idee este atat conditia cunoasterii celorlalte Idei cat si conditia existentei lor. De ce socoteste Platon Ideea de Bine ca fiind principiul universal De ce nu s-a oprit el la Lumea obiectelor matematicii Caci si matematica si metafizica au ca obiect existenta, eternul, ambele accesibile constiintei prin aceeasi viziune intelectuala. Motivul, ar fi urmatorul in vreme ce demonstratia matematica se misca in lumea posibilului, in pura idealitate, metafizica trebuie sa aiba o finalitate etica. Sta in natura matematicii de a nu tine seama de bine si de rau, de valori, de scopuri. Matematica e necesara, dar intr-o sfera ideala, nu in sfera realitatii, care asculta de legea sau ordinea finalitatii. Filosoful roman Mircea Florian in cartea Metafizica si problematica ei spunea ca Devine explicit in acest caz de ce Numarul si Ideea sunt de natura deosebita si de ce, indeosebi, Ideea sintetica, principiu al Existentei si vietii este Ideea de Bine sau Finalitatea. Are fiinta numai ce urmareste si realizeaza un scop subordonat Binelui, Dreptatii si Frumusetii. La fel gandeste si Leon Robin cand se opreste asupra existentei Ideilor la Platon. A admite doar existenta lucrurilor inteligibile, a calitatilor, si chiar mai mult, a calitatilor morale, a pretinde ca, departe de a fi un soi de sediment al experientelor noastre cotidiene, aceste lucruri inteligibile sunt dimpotriva principiul etern al prezentei calitatilor in ceea ce noi percepem prin simturi a considera aceste esente formale ca realitati permanente si exemplare reprezinta esentialul a ceea ce noi numim Teoria Ideilor sau a Formelor. Experienta, simturile sunt fara putere in incercarea de a cunoaste absolutul. In plus, cunoasterea nu tine de opiniile personale, adevarul nu este subiectiv ci se raporteaza la o existenta obiectiva. Cunoasterea nu este nici in senzatii, caci aceasta are o existenta individuala si momentana, nici in opinie caci ea se situeaza la jumatatea drumului dintre adevar si eroare. Cunoasterea adevarata se intemeiaza pe Fiinta, depinde de Fiinta, si daca e adevarat ca Fiinta ar fi constituita prin mijlocirea relatiilor, ea trebuie sa fie imaginea fidela a acestor relatii. Asadar, valabilitatea cunoasterii umane este data de relatia sa cu esenta lucrurilor, esenta care tine de domeniul Ideilor, fiind obiectiva. Nu exista alta cunoastere decat cea care are drept fundament realitatea obiectiva, scrie Robin. Mai mult, fiinta, obiectul metafizicii, este o realitate opusa devenirii, realitatea stabila a esentei. E vorba...
Download