...on. Nu e suficient totusi de a afirma necesitatea de a defini, apoi, imediat dupa, sa ne marginim la laudarea meritelor a ceea ce trebuie sa definim. Care este deci natura iubirii A. Iubirea este scopul iubirii.Trebuie mai intai sa privim in fata aceasta intrebare despre natura iubirii intr-o maniera foarte generala. Dragostea este prin esenta dragostea de ceva, sau nu intrebarea pusa e analoga la aceasta, a carei ocazii ne este precis furnizata prin posibilitatea de a interpreta prima intrebare intr-un mod gresit un tata sau o mama, in calitate de tata si de mama nu au nevoie ei de ceva, sa stie de la un fiu sau de la o fiica De asemenea vom spune , dragostea e neaparat dragostea de ceva. Daca iubirea este iubirea de ceva, de ce anume aceasta noua intrebare trebuie sa fie examinata cu aceeasi generalitate ca si precedenta. Poti sa raspunzi spunand ca iubirea doreste ceea ce iubeste si, ca daca ea doreste, inseamna ca ei asta-i lipseste. Aici nu-i o simpla verosimilitate, dar o consecinta necesara de premise puse un om mare si puternic, de exemplu, nu va dori sa fie mare si puternic, caci el de acum este astfel. E posibil ca un observator superficial sa pretinda totusi ca dorinta poarta deseori ceea ce ai sau sa fi eu sanatos sau bogat, asta nu ma-mpiedica sa doresc sa fiu sanatos, sa doresc sa fiu bogat. Dar va trebui atunci sa raspunzi ca ceea ce-ti doresti, de a fi sau de avea , in continuare, sau de a fi inca ceea ce esti acum. Iubesti deci ceea ce n-ai acum, sa stii pastrarea de sine in viitor de care sa te bucuri acum.Insa iubirea, se spune, e iubirea frumosului si nu a uratului. Daca iubirea este iubirea a ceea de ce esti lipsit, trebuie neaparat de admis ca iubirea e lipsita de frumusete, ca prin urmare, contrar a ceea ce spune Aghaton, nu este frumoasa. Exista o serie irezistibila de consecinte asupra identificarii frumosului si binelui.Dar din faptul ca iubirea nu este frumoasa, nici buna, nu rezulta sa fie neaparat rea. Se va spune deci despre iubire ca este ceva intermediar intre frumos si urat, intre bun si rau incepand de aici personajul lui Diotime intra in scena. Dar toata lumea oare nu e de acord sa recunoasca ca iubirea e un mare zeu Insa cum asta ar fi posibil, caci zeii poseda tot ce-i frumos si bun si ca iubirea, din contra e lipsita de frumos si de bine Nu poti spune totusi ca iubirea este nemuritoare. Mai ales ca mai inainte, trebuie sa vedem in ea o fiinta intermediara, intermediara intre nemuritor si vesnic. In alti termeni, ea nu e un mare zeu, ea e un mare geniu. Un demon de acest gen este un intermediar intre zei si oameni de la unii la altii nu poti avea o comunicare imediata, demonii sunt atunci acolo, pentru a transmite mesajele si ofrandele zeilor. Pentru a aduce de asemenea oamenilor ordinele zeilor si remuneratiile pentru ofrandele primite. Ei indeplinesc functia de intermediar intre sfera divina si sfera muritoare si astfel dau universului unitatea si legatura sa. La un om sau altul, genii dau cunostinte si asta ii face sa fie pe drept geniali. Inspiratia geniala lipseste la ceilalti care nu poseda acest contact cu divinul, acela nu va fi decat un fauritor in domeniul sau si nu un geniu. Aceste gene sunt intr-un numar mare si iubirea este unul dintre ei. Care este originea acestui geniu. Pentru a o intelege trebuie sa revenim la nasterea lui Eros pentru a verifica calitatile proprii naturii sale. In ziua nasterii Afroditei, zeii facura un mare ospat. Printre comeseni se gasea Poros spiritul castigului, belsugului fiul lui Metis intelepciunea. La sfarsitul mesei Penia saracia, veni la usa pentru a cersi cate ceva. Ea zari pe Poros si isi dadu seama in mizeria sa de a avea un copil de ala el si ea concepuse iubirea. Toate calitatile dragostei se explica prin aceasta origine. Cum el a fost generat in timpul sarbatorii nasterii Afroditei, el ramane insotitorul sau si servitorul sau. Afrodita e frumoasa si e o frumusete a naturii ca iubirea sa fie amoroasa. In calitate de fiu al Peniei saracia el e mereu sarac, el nu este nici gingas, nici frumos cum se crede, dar murdar el merge cu picioarele goale, n-are locuinta, n-are niciodata alt pat decat pamantul dur, culcandu-se sub frumoasa stea, sub porti sau pe drumuri, mereu localizat in aceeasi saracie lucie. Din alta parte, fiindca se trage de la tatal sau, el sta mereu la panda la ceea ce-i frumos si bun, el e indraznet, inaintand cu iutime, plin de ardoare, vanator abil, combinand necontenit vreun artificiu, ...
Download