... dar ca rezultat evident al actiunii acesteia.Demonstrarea unidimensionalitatii timpului chiar cand acesta este gandit ca volum si in cadrul acesteia a sensului timpului dinspre trecut spre viitor nu este epuizata de teoretizarea momentului de succesiune in relatia cauzala, in teoria relativitatii, fenomenul de dilatare a timpului precizeaza transformarile posibile ale timpului in trecerea de la un sistem de referinta la altul, prin aceea ca acest fenomen ca fenomen de relatie nu schimba intru nimic sensul desfasurarii evenimentelor dinspre trecut spre viitor in sistemul propriu de referinta. Fenomenul dilatarii duce doar la marirea distantei dintre evenimente in cazul raportarii unui sistem de referinta la altul.Concluziile teoriei relativitatii intregesc deci argumentul relatiei cauzale si cu conservarea sensului in cazul succesiunii unor evenimente, chiar daca acestea nu sunt legate cauzal intre ele.Dar tipice pentru ilustrarea unui anumit sens al timpului sunt sistemele variabile. Astfel, in sistemele reale termodinamice starea mai probabila urmeaza starilor mai putin probabile. Aceasta caracteristica este redata de conceptul de entropie. Cresterea entropiei inseamna cresterea starii de dezordine in raport cu ordinea, deci existenta unui anumit sens al devenirii sistemelor analizate.In sistemele, in care predomina ramura ascendenta, putem vorbi despre un sens al desfasurarii proceselor invers celui dintai, sens de crestere a ordinii, de crestere a opozitiei la dezordine. Aceasta trasatura, caracteristica sistemelor cibernetice autoreglatoare, a primit de aceea denumirea de negenlropie.In orice caz, cu cat schimbarile sistemelor depind mai mult de istoria lor anterioara, cu cat se poate aplica mai adecvat conceptul de imbatranire a sistemului sau cel de miscare progresiva, cu atat sistemul are mai multe note de ireversibilitate.Desigur, problema sensului curgerii timpului poate fi corelata cu cea a reversibilitatii si ireversibilitatii lui. Reversibilitatea timpului va fi corelata cu posibilitatea curgerii evenimentelor in sens invers, cu reversibilitatea schimbarilor, ireversibilitatea cu imposibilitatea intoarcerii spre faze, etape, evenimente anterior parcurse, cu ireversibilitatea schimbarilor.In descifrarea acestor aspecte, stiinta contemporana aduce argumente preponderente in sprijinul ireversibilitatii, desi nu anuleaza, cu totul ideea momentelor, aspectelor de reversibilitate partiala pe fondul ireversibilitatii fundamentale.Cu alte cuvinte, in curgerea eterna dinspre trecut spre viitor este posibila si schimbarea dinspre A spre B si schimbarea dinspre B spre A, analog cu A, dar avand de buna seama particularitatile sale. in sistemele mai simple predomina aspectele de reversibilitate a tipurilor de procese, nu a proceselor concrete, care in curgerea timpului sunt de fiecare data altele. Ecuatiile reversibile ale dinamicii, ale campului electromagnetic nu pun problema scurgerii reale a timpului, ci posibilitatea principiala de desfasurare a fenomenelor studiate in ambele sensuri, fara ca sa existe mijloace de detectare a starilor ulterioare fata de cele anterioare.Fara sa fie excluse momentele reale de ciclicitate, de repetabilitate, de reversibilitate in acest al doilea sens, in coltul nostru de Univers se poate vorbi de o sageata a timpului, legata de ideea de progres. Extinderea ideii de ireversibilitate fundamentala a timpului la intregul Univers se leaga de ideea dialectica a inepuizabilitatii calitative si cantitative a materiei in miscare, de infinitatea posibilitatilor de structurare si de interactiune caracteristice Universului.De existenta trasaturilor de ireversibilitate a timpului, ireversibilitate conceputa ca trecere de la trecut spre viitor si nici o data invers, se leaga in filosofarea asupra timpului si constatarea ca timpul apare ca unitate intre real timpul scurs si posibil timpul nescurs, ca nastere a realului din posibil si a posibilului din real.Varietatea calitativa a structurilor temporale Treptat se contureaza pentru secolul XX, tot mai insistent, abordarea diversificata calitativ a timpului. Specificitatea coordonatei temporale obliga la diferentierea intre timpul cosmic astronomic, timpul fizic, cel biologic, uman individual si social. Timpul biologic, amplu cercetat, desi inca intr-o forma incipienta, pune in primul rand problema deosebirilor intre timpul fizic cronologic i cel biologic, in asa fel incat timpul bio...
Download