...dele populatiilor din insulele Oceanului Pacific.Pornind de la aceste idei, oamenii ajung si la cunoasterea transmisa din generatie in generatie, a faptului ca sufletele nu mor simultan cu trupurile. Aceasta convingere a aparut atunci cand omul antic a avut visuri in care au aparut persoanele decedate. De aici a rezultat ca viata sufletului ar continua, dupa terminarea zilelor corpului din materie, ducandu-se intr-o alta lume, in functie de faptele sale. Aceasta lume a fost localizata fie sub pamant, fie in inaltimile cerului, cat mai aproape de zei.Sub o forma mai mult sau mai putin complexa, acest mit al vietii de dupa moarte intr-un spatiu paradisiac se intalneste aproape pretutindeni in lume. In afara de nota paradisiaca, imortalitatea, la care aspira toate popoarele, se mai intalnesc elemente caracteristice. Aceste mituri pot fi clasificate, preluand ideile lui Mircea Eliade, in mituri care vorbesc despre extrema apropiere primordiala intre Cer si Pamant si mituri care se refera la un mijloc concret de comunicare intre Cer si Pamant. In prima situatie, in Cer se putea ajunge prin intermediul unui arbore, al unei liane sau al unei scari, ori escaladand un munte. Cand Cerul s-a despartit brutal de Pamant, epoca paradisiaca a luat sfarsit. Tinand cont de aceasta clasificare, in aceasta lucrare vom analiza conceptia folclorica romaneasca cu privire la viata de dupa moarte, comparativ cu cateva credinte din orient si anume credinta vechilor egipteni, perspectiva sumeriana, hindusa, chineza, ebraica, tibetana si a Asiei Centrale. Din fiecare credinta populara vom selecta principalele teme si motive comune cu cele din folclorul romanesc, dar nu vom neglija nici deosebirile fundamentale. Aceste asemanari si opozitii vor constitui temelia de pe care vom evalua conceptia romaneasca cu privire la lumea de dincolo, urmarind cu ce anume se distinge credinta romaneasca de celelalte, din Orient. Alegerea celor sapte perspective asupra lumii de dincolo este aleatorie, tocmai pentru a surprinde elementele comune si opuse folclorului nostru, dintr-o zona cat mai variata a Orientului. In partea a doua a lucrarii vom analiza credinta populara romaneasca apeland la studiile de referinta in domeniu, vom face comparatii intre ele, vom evalua perspectivele si vom exemplifica cu texte folclorice. Finalul capitolului doi se va ocupa de comunicarea dintre cele doua lumi, respectiv cu mortii, fiintele demonice, ingerii si sfintii. Ultimul capitol reprezinta o scurta sistematizare a parerilor populare romanesti referitoare la structura lumii de dincolo de mormant. Concluziile din final vor relua liniile generale ale lucrarii si vor schita unicitatea folclorului romanesc intre cele ale popoarelor studiate. I.Viata de dupa moarte in folclorul catorva tari orientale1.Viata de dupa moarte in Egiptul anticIn Egiptul antic, toate sperantele de eternitate erau concentrate asupra regelui, care se credea ca si-ar petrece viata de apoi in ceruri. Piramidele, care nu erau altceva decat niste imense constructii funerare, constituiau scarile pentru ascensiunea la ceruri a regelui. Acesta oferea imputernicire constructorilor piramidelor, care astfel, se bucurau si ei de eternitate. Textele piramidelor, inscriptii facute pe peretii acestor constructii cam in timpul dinastiei a sasea, faceau aluzie la peripetiile postume ale regelui. Interesant de observat este faptul ca si nobilii, pentru a-si continua existenta, construiau morminte si, adesea, ei imprumutau ceva din imortalitatea monarhului. Pe mormintele acestor antici sunt infatisate ofrande prezentate lui Osiris, calauza mortilor, constand din colaci, carne fripta de bou, gasca , bere, tamaie aprinsa. Acest amanunt ne furnizeaza date importante despre asemanarea cu folclorul romanesc, din acest punct de vedere, al nevoii mortilor de merinde in calatoria intreprinsa spre cer. Tendinta de a transforma viata de dincolo intr-o prelungire a celei pamantesti, este universala. In capitolele urmatoare vom analiza riturile funebre din regiunile din Romania mai amanuntit, accentuand asemanarile cu Egiptul in special si cu Orientul in general. Textele sarcofagelor, o colectie de texte- vraji, erau inscrise pe partea interioara a sarcofagelor aristocratilor, cu scopul de a obtine glorificarea divina in taramul mortilor si proclamarea lor ca drepti. Aceste texte apartin perioadei 2100- 1700 I.H. Imperiul de mijloc aduce cu sine democratizarea credintelor funerare. Saracii se pot bucura si ei de o existenta post-mortem in Campul Trestiilor, unde trebuie sa cultive o bucata de pamant. Cartea Mortilor descrie beatitudinea trairii in Campul Trestiilor. Campul Trestiilor este localizat pe bolta cereasca in punctul opus Campului Ofrandelor sau Campului Odihnei, adica la apus. Din Campul Trestiilor porneste sufletul faraonului in intampinarea Soarelui pe bolta cereasca, pentru a ajunge, calauzit de el, in Campul Ofrandelor. Din aceste prime idei, deja putem trage cateva concluzii. Inca din antichitate omul a crezut si a incercat sa-si obtina salvarea sufletului, mantuirea, prin propriile puteri, marturie stand piramidele, scarile necesare ascensiunii spre cer a regelui. Initial se exercita si egoismul propriu fiintei umane salvarea trebuie sa fie numai a mea, de aici rezultand monopolizarea mantuirii de catre rege. Odata cu trecerea timpului, asa cum demonstreaza Textele sarcofagelor, poporul isi obtine si el dreptul de a-si petrece vesnicia in ceruri, dar aceasta se reduce doar la o continuare a vietii umile de pe pamant. In raiul egiptean, saracii isi cultiva bucata de pamant, fericiti de libertatea de care dispun. Textele piramidelor contureaza destinul ceresc al Faraonului. Scopul suprem este transformarea in Osiris. In viata de apoi, regele este reinviat de Horus, fiul sau. Faraonul nu numai ca este stapanitorul lumii de aici, contingente, el este si stapanul lumii de dincolo, este o zeitate suprema. Vrajile din Textele piramidelor sunt referiri precise la situatii cu care se crede ca se va confrunta Faraonul in lumea de dincolo. Trecerea in cealalta viata se face prin ascensiune cu ajutorul unei scari facute de zeul Ra sau prin transformarea intr-o pasare. Fundalul ridicarii regelui inspre ceruri este un cutremur imens, colorat de valvatai de foc naucitoare. Faraonul devine un fulger de lumina, metafora fiind identica cu cea folosita in Biblie pentru a descrie aparitia ingerului care a anuntat-o pe Maria vestea nasterii lui Cristos.. Cerul tuna, pamantul se cutremura, Geb freamata, cele doua domenii ale zeului vuiesc, pamantul este crapat...Ma ridic la cer, traversez firmamentul de fier... ma ridic la cer, aripile mele de pene sunt cele ale unei pasari mari. In timpul ascensiunii sale, faraonul defunct se transforma intr-o fiinta cosmica al carei cap este un vultur, tamplele sunt cerul instelat, iar fata, ochii, nasul, dintii e.t.c. sunt zei. In fata lui, Portile Cerului se deschid, iar Faraonul este transformat in lumea de dincolo intr-un crocodil Crocodilul Sobek...
Download