...aaaaa despre nefiinta, in cazul de fata Unu care nu este poate fi cunoscut.Argumentul este ca din moment ce este pusa in discutie problema unui Unu care nu este trebuie stiut scopul discutiei.Acesta nu poate fi stiut fara a avea o stinta a Unului care nu este.In al doilea rand Unului care nu este ii va reveni diferenta.Daca unu nu ar fi diferit de celelalte atunci nu s-ar sti cand se vorbeste de Unu si cand se vorbeste de celelalte.In al treilea rand Unu care nu este participa la celelalte.Din moment ce avem Unu care nu este este vorba de acel Unu care nu este.Astfel el este individualizat.Prin individualizarea sa este necesar sa acceptam participarea sa la faptul de a fi acela.Deci Unu care nu este participa la orice forma ce ii rosteste acest atribut.In al patrulea rand, fiind diferit de celelalte, el va trebui sa fie identic cu sine.Mai mult, nefiind egal cu celelalte este egal cu sine.In cazul in care nu ar fi egal cu sine ar fi egal cu celelalte ceea ce ar contrazice diferenta.Participarea lui Unu care nu este nu se rezuma insa la acele forme de rostire a atributelor sale.Ceea ce surprinde este ca Unu care nu este participa la fiinta.Plecand de la ipoteza ca Unu nu este trebuie luata in considerare inexistenta sa.Astfel putem spune in loc de Unu care nu este Unu care este inexistent.Rostind astfel observam ca Unu participa la fiinta inexistentului.Cu alte cuvinte, pentru ca Unu sa nu fie este necesar ca el sa participe la fiinta inexistentului.Unu are deopotriva fiinta si nefiinta.Dupa cum am vazut el este din moment ce predicam despre el nefiinta sa.A predica despre ceva presupune ca acel ceva sa fie intr-un fel sau altul.Apoi, in acelasi timp, Unu nu este tocmai prin participarea sa la inexistent.Daca este sa nu fie inseamna ca el participa la faptul de a fi inexistent.Ceea ce rezulta din paragraful anterior este ca daca Unu care nu este are atat fiinta cat si nefiinta el isi schimba starea.Aceasta schimbare a starii presupune miscare pentru ca Unu care nu este se indreapta spre nefiinta.Totodata, daca el nu este asemeni celorlalte, nu se poate misca sau deplasa in vreun fel.Miscarea, stim ca este proprie doar lucrurilor existente.Unu care nu este nu se poate misca tocmai pentru ca nu are existenta.Miscarea presupune in cele din urma devenire sau transformare.Asemeni lui Heraclit orice curge nu mai este acelasi ci se afla intr-o continua devenire.Deci Unu care nu este, daca se misca, inseamna ca devine altceva.In cazul in care ne referim la Unu nemiscat atunci nu rezulta devenire sau transformare.Prin opozitie, Unu care nu se misca implica identitate cu sine in orice moment.Astfel avem ca Unu care nu este este deopotriva miscat si nemiscat, devine si nu devine.Urmeaza acum cea de a doua ipoteza 163b 164b.In aceasta ipoteza urmeaza sa se afle ce urmeaza pentru Unu daca el nu este.Luand in considerare nefiinta in absolut si faptul ca Unu participa la nefiinta absoluta rezulta atunci ca nu s-ar putea spune nimic despre acesta.Despre inexistent nu putem spune ca se misca pentru ca nu are fiinta sau ca are vreun atribut al celor existente.Totodata, nici despre Unu care nu este ca nefiind in mod absolut nu se poate spune nimic.Nu se poate predica nici macar vreun atribut al acestuia daca el nu este. A treia ipoteza 164b 165e ceceteaza consecinte derivate din ipoteza Unului care nu este, privitoare la celelalte lucruri, altele decat Unu, pe baza diferentei dintre insusi Diferitul si Altul.Pentru inceput avem cateva lamuriri legate de termenii altul si diferit.Ceea ce se sustine este ca acesti termeni sunt termeni relativi adica ei sunt rostiti mereu in relatie cu altceva exterior lor.Astfel , daca Unu nu este, atunci nici celelalte nu sunt.Celelalte presupun o relatie cum s-a vazut cu Unu care nu este insa daca Unu nu este atunci celelalte nu se afla in nici o relatie.Daca nu sunt in relatie cu unul atunci inseamna ca sunt in relatie cu altele fata de ele insele.Fiind altele intre ele inseamna ca sunt luate ca multimi, fara vreo unitate din moment ce Unu nu este.De asemenea, daca Unu nu este, altele vor comporta pluralitate.In interiorul lor nu se va putea gasi parul sau imparul daca Unu impar nu este.Parul si imparul se detrmina in relatie cu Unul.Apoi, altele decat Unu vor putea fi in acelasi timp finite si infinite.Daca nu exista unitate el pot fi percepute ca infinitate de pluralitati.In celalalt caz, ele sunt finite, unitare, doar prin impresia ca alcatuiesc o unitate multimea privita in sine.Totodata ele sunt si identice cu sine dar si diferite, si miscate dar si imobile.A patra ipoteza 165e 166c priveste relatia dintre Unu care nu este si celalalte.Daca Unu nu este atunci celelalte nu sunt nici Unu si nici plurale.Nu sunt Unu datorita diferentei lui Unu de ele.Daca pluralitatea presupune unitate atunci celelalte nu sunt Unu datorita diferentei.Daca pluralitatea nu este unitate atunci celelalte ar fi Unul ceea ce incalca iarasi diferenta.Deci daca Unu nu este celelalte nu pot fi gandite nici ca Unu , nici ca plurale.Am vazut asadar ce consecinte decurg din ipoteza Daca Unu nu este.Acestea se rasfrang atat asupra lui Unu insusi cat si asupra celorlalte decat Unu.3.Schema argumentarii folosite in ipoteze.In continuare voi incerca sa redau o posibila schema a argumentarii mai sus prezentate.Pentru aceasta voi avea in vedere doua aspecteDaca Unu nu este ce rezulta a pentru el insusi b pentru celelalte decat el.Ipoteza 1 Daca Unu nu este a - poate fi cunoscuteste diferit de alteleparticipa la fiinta dar si la celelalteeste miscat si nemiscateste egal cu sinedevine si nu devineeste si nu este. Ipoteza 2Daca Unu nu este a - despre Unu care nu este, luat in absolut, nu se poate spune nimic.Ipoteza 3 Daca Unu nu este b - celelalte sunt in relatie cu altele fata de ele inselefinite si nefinitemiscate si nemiscateidentice cu ele insele si diferite fata de ele insele. Ipoteza 4 Daca Unu nu este b - celelalte nu pot fi gandite nici ca Unu, nici ca plurale.Aceasta schema se poate la fel de bine observa si in structura ipotezelor pozitive.Deosebirea consta numai in faptul ca acelea privesc consecintele ce rezulta Daca Unu este.Desi structura poate parea mult prea matematica ea reprezinta o mare parte din procesul de intelegere a dialogului.Cu toate ca la o prima vedere pare imposibil de inteles, aceasta structura inlesneste insusirea modului in care se desfasoara argumentele.Ceea ce prezinta interes in cazul de fata este procedeul prin care sunt trase niste concluzii pe baza unor ipoteze ce postuleaza nefiinta.Eventualele contradictii ce ar putea reiesi din text ar merita obiectate doar din punct de vedere logic.Cu toate acestea discutia se poarta in jurul unei probleme ontologice si nu in jurul uneia logice.Din acest motiv nu voi insista asupra acestui subiect.4. Concluzii.In concluzionarea celor prezentate mai sus voi folosi, pe langa propriile c...
Download