... lupte politice care a fost mai zbuciumata decat cea care-l rascolise pe Heraclit. In timpul copilariei si al adolescentei sale, destramarea vietii tribale dusese in cetatea sa natala, Atena, la o perioada de tiranie, iar apoi la instaurarea unei democratii care sa straduit din rasputeri sa se apere impotriva oricarei incercari de reintroducere a tiraniei sau a oligarhiei, adica a dominatiilor familiilor aristocratice fruntase. In anii tineretii lui Platon, Atena democratica era angajata intr-un razboi impotriva Spartei orasul-stat dominant care pastrase multe din legile si obiceiurile vechii aristocratii tribale. Razboiul a dus la prabusirea cetatii ateniene si a unui regim de teroare numit guvernarea celor Treizeci de Tirani. Reinstaurarea democratiei si a pacii n-a insemnat pentru Platon dobandirea linistii deoarece dascalul sau iubit, Socrate a fost judecat si executat, iar el si alti concetateni din cercul lui Socrate au parasit Atena. Scopul spre care Platon nazuieste este posibilitatea oamenilor de a opri decaderea pe mai departe in domeniul politic prin impiedicarea oricarei schimbari politice. Platon incearca sa infaptuiasca acest scop prin instaurarea unui stat ferit de relele tuturor celorlalte state, gratie faptului ca nu degenereaza, ca nu se schimba. Statul ferit de raul schimbarii si coruptiei este statul ideal, perfect. Credinta in lucruri perfecte si neschimbate este numita ,,Teoria Formelor sau a Ideilor . Conform dialogului ,,Republica , forma originara sau primitiva a societatii, care se aseamana cel mai indeaproape cu Forma sau Ideea de stat, cu ,,statul ideal , este un regat al oamenilor celor mai intelepti si mai asemanatori cu zeii. Acest oras-stat este atat de apropiat de perfectiune incat este greu de inteles cum se poate schimba. Dar, schimbarea se produce. Platon considera ca vraja launtrica, razboiul de clasa, intaratat de interesul egoist, de cel material si economic indeosebi, este principala forta a ,,dinamicii sociale . Cele patru perioade principale ale degenerarii politice sunt descrise de Platon astfel dupa statul perfect vine intai ,,timocratia , carmuire exercitata de nobili ce urmaresc onoarea si gloria apoi oligarhia, carmuirea familiilor bogate iar apoi ,, democratia , domnia libertatii care inseamna anarhie iar la urma ,,strasnica tiranie, al patrulea si ultimul stadiu de boala al unei societati . Identificand democratia cu anarhia, democratii sunt descrisi drept destrabalati, meschini, insolenti, anarhici si nerusinati, niste oameni care traiesc numai pentru placeri si pentru satisfacerea unor dorinte desarte si impure. Platon era un adversar inversunat care condamna democratia, considerand-o drept guvernare a celor nechemati. Argumentele principale ale lui Platon suntmasa populara oi polloi este asimilabila prin natura sa cu un animal sclav sub raportul pasiunilor si al intereselor sale trecatoare, sensibil la linguseli, inconstant atat in iubirile cat si in urile sale a I se incredinta puterea, insemna a accepta tirania unei fiinte incapabile de o minima reflexie si rigoareatunci cand masele isi desemneaza magistratii, o fac in functie de competentele pe care ele cred ca le-au constatat mai ales calitati de limbaj - , vazand in acestea capacitatea politicain ce priveste pretinsele discutii din Adunarile populare, acestea nu sunt decat dispute, confruntari intre opinii subiective, inconsistente, ale caror contradictii si lacune denota cu prisosinta insuficienta.Dar sa vedem ce este democratia, ceea ce critica Platon.Din vremuri stravechi, unii oameni si-au imaginat un sistem politic ai carui membrii se considera egali din punct de vedere politic, guverneaza impreuna si sunt inzestrati cu toate calitatile, resursele si institutiile necesare pentru a se autoguverna. Aceasta idee, ca si metodele ce o pun in aplicare, a aparut in prima jumatate a secolului al V-lea i.Hr. la greci care, desi putini la numar si asezati pe un fragment minuscul din suprafata lumii, au exercitat o imfluenta exceptionala in istoria universala. Grecii, indeosebi atenienii, au fost primii care au produs ceea ce Dahl numeste prima transformare democratica de la ideea si practica guvernarii de catre cei putini la ideea si practica guvernarii de catre cei multi. Pentru greci singurul loc propice democratiei era statul-cetate. In viziunea greaca, o ordine democratica ar trebui sa satisfaca cel putin sase cerinteCetatenii trebuie sa aiba inte...
Download