...t la Universitatea din Berlin, unde a inceput sa studieze matematica si fizica. Studentul deosebit de sarguincios a fost remarcat de cunoscutul profesor de fizica Herman von Helmholtz, care l-a luat ca practicant in laboratorul sau. Ulterior i s-a incredintat o sarcina independenta, pentru a carei rezolvare Hertz a primit, in anul 1879, medalia de aur a Universitatii. Stagiul la Universitatea din Berlin a fost incheiat de Hertz cu lucrarea de doctorat intitulata Despre inductie in corpurile care se rotesc.In anii 1880-1883,Hertz a fost asistentul lui Helmholtz. In 1883 a devenit docent privat la Universitatea din Kiel si doi ani mai tarziu era numit profesor de fizica la Politehnica din Karlsruhe. Aici si-a efectuat experientele cu undele electromagnetice care i-au adus faima.Idea de a produce unde electromagnetice si de a le experimenta il preocupa pe Hertz inca din anul 1879, cand Academia din Berlin a publicat un concurs pe tema confirmarii experimentale a curentilor mobili. Era una din ipotezele fundamentale ale teoriei lui Maxell cu privire la campul electromagnetic, dupa care, pe langa lumina, trebuia sa mai existe si o alta unda, invizibila, electromagnetica, cu aceleasi proprietati pe care le are unda luminoasa vizibila.Metodele experimentale cunoscute pana atunci nu au reusit sa rezolve aceasta chestiune si de aceea Hertz a trebuit sa elaboreze o metoda cu totul noua si sa-si alcatuiasca si instalatiile necesare. A construit un vibrator original care genera unde electromagnetice si un rezonator electromagnetic, cu ajutorul carora a demonstrat existenta undelor. In anul 1887 el a anuntat, la Academia de tiinte din Berlin, ca a rezolvat cu succes tema concursului, si a demonstrat existenta curentilor mobili. Pe langa aceasta, a mai constatat ca campul electromagnetic, care se intinde in spatiu de la sursa, reprezinta unde electromagnetice, asa cum presupusese James Clerk Maxell.In lucrarile sale ulterioare, Hertz a cercetat temeinic reflectia, refractia, interferenta si polarizarea undelor electromagnetice, a demonstrat ca viteza propagarii acestor unde este egala cu viteza luminii si a demonstrat pe cale experimentala raportul formulat de Maxell, intre indicele de refractie al mediului si constanta sa dielectrica. In felul acesta, Hertz a demonstrat ca, de fapt, lumina reprezinta, in esenta, o unda electromagnetica. i-a publicat rezultatele cercetarilor in anul 1889, in lucrarea Despre razele fortei electrice.In anul 1889 Hertz a fost invitat sa predea fizica la Universitatea din Bonn, unde i-a urmat lui Rudolf Clausius. i-a continuat cercetarile stiintifice si a elaborat teoria oscilatorului dipolul Hertz pe baza ecuatiilor campului electromagnetic stabilite de Maxell, si a incercat sa explice teoria fenomenelor electromagnetice in sistemele relative aflate in miscare.Hertz s-a ocupat si de mecanica era adeptul asa-numitului sistem cinematic al orientarii mecanicii fara forta, care, spre deosebire de mecanica netoniana, explica toate fenomenele fizice prin actiunea reciproca a substantelor grele la atingere, fara introducerea notiunii de forta.Aceasta orientare nu s-a impus insa in fizica.Lucrarile lui Hertz din domeniul undelor electromagnetice au avut o importanta fundamentala pentru evolutia in continuare a stiintei, ceea ce a dus, in ultima instanta la descoperirea radioului, rusul Aleksandr Stepanovici Popov, in prima sa radiograma, din anul 1896, a transmis doua cuvinte Heinrich Hertz.Heinrich Hertz a trecut in astral la 1 ianuarie 1894, la Bonn, inainte de a implini 37 de ani.Ora de muzica incepu ca de obicei. In clasa aparuse o lada lunguiata care adapostea un armoniu de o varsta respectabila. Se gaseau intotdeauna maini binevoitoare, cand era vorba sa se mute acest instrument dintr-o clasa in alta si asta nu numai ca mutatul era o pauza placuta in activitate, ci si pentru ca dadea posibilitatea organizarii unor numeroase farse.Profesorul Streicher se hotari ca aceasta ora sa fi...
Download