... intermitente, obiectul a numeroase si diversificate investigatii, stiintifice, reluate in ultimul timp cu mijloace si implicatii nebanuite cu decenii in urma. Studiile teoretice si experimentale privind structura, morfologia, textura, proprietatile fizice, caracteristicile reonome si interactiune cu campul exterior a cristalelor lichide au deschis calea cunoasterii lor profunde si a unor aplicatii exceptionale.De la primele consideratii facute de Vircho 1854 asupra comportarii de cristal lichid asupra mielinei extrasa din fibrele sistemului cerebro-spinal, urmate de relevarea birefringentei acesteia Mettenheimer, 1875 si pana in prezent, gama substantelor mezomorfice si informatia aferenta acestora au crescut extraordinar.Lucrarile lui Otto Lehman, remarcabil cercetator al fenomenelor de izomerie fizica, evidentiaza, pe langa caracterele monotrope si enantimorfe ale unor cristale analizate microscopic si particularitatile morfologice proprii unor formatiuni structurale curbate, rasucite si partial ramificate denumite trichite . Descrierea structurilor, caracterizate de asemenea entitati si morfologii, asociata cu incercarea de a rexplica efectele erizarii superficiale ale substantelor numite, cand cristale lichide , cand lichide cristaline devenise preocuparea de baza a multor fizico-chimisti la sfarsitul secolului trecut. Planer, Lbisch, Raymann, Reinitzer si altii au remarcat irizatiile exteriorizate de esterii cholesterylului in timpul racirii acestora. S-a observat, totodata, legatura efectelor de culoare cu birefringenta, cu activitatea optica a esterilor respectivi, in stare lichida. Reinitzer ii solicita sprijinul lui Lehmann in elucidarea problemelor legate de aparitia a doua temperaturi diferite de topire in cazul uneia si aceleiasi substante semnalandu-i totodata si efecte de culoare si opalescenta, constatate de el la examinarea atenta a mai multor substante de acelasi gen.Termenul de lichid cristalin este inlocuit corespunzator conceptului formulat mai elocvent si astfel, categorisit fara ambiguitate prin definirea genului proxim al notiunii de cristal lichid.Cristalele lichide erau definite in 1910 de oldemar Voigt, ilustru fizician-cristalograf, ca materiale cu structuri constranse Voigt mentiona, in aceeasi perioada de timp coexistenta particularitatilor si criteriilor concomitente de stare lichida si cristalina a acestor materiale.Rudolf Schenck a initiat explicarea naturii starii lichide cristaline in termeni adecvati fazei omogene, scotand in evidenta unele constatari privind discontinuitatile proprietatilor de curegere in tranzitiile de faza, caldura de tranzitie, masurarea constantelor dielectrice, sau determinarea energiei de suprafata si masa moleculara.Otto iener a dezvoltat teoria optica a birefringentei prezentate de unele sisteme cu structuri lamelare constituite din particule sub forma de bastonase. In primul deceniu al acestui secol fizicianul Emil Bose punea bazele teoriei mezofazei lichid-cristaline, stimuland prin experientele sale un camp magnetic nenumarate experimente si incercari teoretice de a confirma conceptul sau de structura moleculara similara unui roi. Sunt din ce in ce mai bine conturate particularitatile structural-morfologice ale cristalelor lichide, consolidandu-se teoriile privind natura moleculara a interactiunilor, vascozitatea, vasco-elasticitatea, etc. Analiza structurala cu ajutorul razelor X devine tot mai eficienta in abordarea si descifrarea mecanismelor de constitutie si ordonabilitate a sistemelor mezomorfe. Difuzia luminii contribuie, de asemenea la caracterizarea si distingerea fazelor nematice si smectice in timp ce teoria fazei colesterice nu intrezarea decat elemente de dezordine in structurile proprii acestei faze. Orientarea, aranjarea reciproca, sau alinierea moleculelor alungite, rigide, ori spiralizate, incep sa intre tot mai mult in sfera investigatiilor structurale ale cercetatorilor vremii. Insusirea moleculelor-bagheta de a sta...
Download