... faunistic si floristic, acest monument natural impunator prin dimensiunile sale 636 km lungime maxima, 79,5 km latime maxima, 31500 km2 si 23000 km3 apa a trezit interesul multor calatori si oameni de stiinta. Desi datele geologice, geografice si biologice despre Baikal au inceput sa se acumuleze de aproape un secol, iar in prezent se efectueaza cercetari intensive, au ramas inca multe puncte de suspensie, multe probleme neexplicate.Lacul Baikal a fost descoperit in anul 1643 de catre K. Ivanov si V. Kolesnikov, iar 32 ani mai tarziu in 1675 cunoscutul calator si diplomat roman Spatarul Nicolae Milescu, cunoscut in descrierile in limba rusa sub numele de Nicolae Spafarovici, in drum spre China, l-a ocolit prin partea sud-vestica, facandu-i si o descriere amanuntita. De atunci lacul a constituit obiectul multor expeditii, fapt ce a permis elucidarea problemelor deosebite privind geneza depresiunii, adancimea, regimul hidric, plantele si animalele ce traiesc in el. Astfel, lacul a fost cercetat de I. D. Cerski dupa care s-a dat si numele varfului de langa localitatea Sliudenka, inalt de 2090 m, din culmea Hamar-Daban de V. A. Obrucev, E. V. Pavlovski, P. E. Riabukin, V. V. Belousov, L. S. Berg, B. Dibovski, V. Godlevski, F. Drizenko, M. M. Kojov, G. I. Veresceaghin, A. Korotnev si altii.Un rol important in cercetarea lacului Baikal l-a avut Sectia est-siberiana a Societatii de geografie ruse, infiintata in anul 1851, care a organizat si suportat material multe expeditii in Siberia si Prebaikalia.Primele cercetari si sesizari asupra curiozitatii faunei Baikalului le-au facut Dibovski si Godlevski aproximativ cu un secol in urma.La inceputul secolului XX se instaleaza o serie de puncte pentru observatii periodice hidrometeorologice. In anul 1916 Comisia pentru cercetarea lacului Baikal, condusa de N. V. Nasonov ajutat de G. I. Versceaghin, iar in 1925 s-a infiintat Statiunea de cercetari limnologice la ListvenicinoeListveanka, situata pe malul drept al Angarei, de unde aceasta isi trage apele din Baikal.Profilul Institutului de limnologie de la Baikal permite acoperirea tuturor problemelor pe care le ridica conditiile climatice ale regiunii, bazinul de receptie al lacului si raportul dintre acesta si regimul hidric, morfometria depresiunii si influenta acesteia asupra circulatiei apei, regimul termic, compozitia chimica, abraziunea lacustra, sedimentarea lacustra, potentialul trofic al apei, asociatiile faunistice si floristice, folosirea lacului si a regiunii inconjuratoare in economie si turism.Putem considera ca acest institut este unicul de pe Glob, care se ocupa de un singur lac in adevaratul sens al limnologiei stiinta lacurilor.Baikalul este situat in partea Sudica a Siberiei de est. Prin suprafata sa31500 km2, lacul este egal cu intinderea Belgiei, sau a Olandei, iar lungimea 636 km este cam cat distanta dintre Londra si Edinburgh, sau dintre Bucuresti si Oradea. Latimea medie este de 48 km, cea minima de 25 kmin dreptul deltei fluviului Selenga, iar cea maxima de 79,5 km in sectorul mijlociuintre insula Olihon si peninsula Nos. Bazinul hidrografic al lacului este de 557000 km2aproximativ suprafata Frantei, drenand o mica parte din taigaua Transbaikaliei si o buna parte din stepele Mongoliei prin Selenga si Barguzin. Majoritatea afluentilor sunt mici, in special cei de pe malul nord nord-vestic, datorita bazinului Lena care inainteaza foarte mult spre lacul Baikal. Se apreciaza la 336 numarul afluentilor, iar dintre acestia Selenga este cel mai mare1000 km lungime si 447000 km2 suprafata bazinului, urmat de Barguzin cu 416 km lungime si 20300 km2 suprafata bazinului, Angara superioara, Turka etc.Zona muntoasa apartine muntilor Stanovoi, dar culmile care flancheaza depresiunea lacustra sunt Hamar-Daban, Ulan-Burgasi si Barguzin in sud-est, cu inaltimea maxima de 2752 m, Primorsk si Baikal in nord-vest, cu inaltimi mai redusemaxima 1655 m.Din punct de vedere geologic, depresiun...
Download