... de executie destul de ridicat, cel putin la un standard mai ridicat decat al tarii noastre, in ultimii 10 ani! Jagpreet mi-a prezentat detaliile in timp si in spatiu ale frumoasei aventuri care ne astepta. Pe drumul de la Aeroportul Mahatma Gandhi spre hotel, am facut cunostinta cu traficul de pe soselele Indiei, aglomerat si incalcit, accentuat pentru mine si de faptul ca ei circula pe partea stanga a drumului, in sensul de mers, avand volanul pe dreapta! Mi-au trebuit vreo cateva minute sa ma obisnuiesc cu toate aceste noutati. Ajuns la hotel, m-am cazat si data fiind ora matinala, mai exact, 05.30, m-am bucurat de un somn dulce si linistit, pana la amiaza. Odata trezit, am admirat privelistea pe care mi-o oferea fereastra mare si luminoasa a camerei cu numarul 210, o priveliste nu prea larga dar interesanta, cu cateva case, 2 blocuri, parcul care limita fatada hotelului si soarele puternic de primavara indiana! Apoi, ca orice militar, am pornit in recunoastere prin oras, cu scopul determinat de a face si ceva cumparaturi. Am descoperit astfel Connaught Place, un conglomerat circular de magazine mici, in care gasesti de toate, de la obiecte artizanale, pana la McDonalds si vanzatori ambulanti. Este practic, cel mai mare centru comercial al orasului Ne Delhi, in care gasesti de toate, dar parca prea mic, in comparatie cu dimensiunile etnografice ale Indiei. Un sens giratoriu cu diametru de un kilometru, in jurul caruia sunt blocuri de 5-6 etaje, cu strazi de acees in toate directiile printre ele, defineste nu numai centrul comercial, dar si sediile si birourile multor firme comerciale. Pe drumul de la hotel la Connaught Place si retur, am realizat ca traficul in India este mult mai complex decat crezusem eu in noaptea sosirii. Am ajuns la concluzia ca singura comparatie sugestiva si relevanta pentru complexitatea si haosul care limiteaza soselele Indiei este aceea cu Miscarea Broniana. In primul rand, pe strazi gasesti o intreaga gradina zoologica caini, pisici, maimute, veverite, dar si elefanti si nelipsita dar sfanta vaca, pe care indienii o venereaza si nu isi permit sa o atinga nici macar cu un deget, astfel ca prefera sa astepte pana vaca binevoieste sa treaca drumul sau o evita! Dar nimeni, absolut nimeni, nu va impinge, claxona sau lovi o vaca pentru ca sta in mijlocul drumului. Mai mult, cu mici exceptii, in unele zone rurale restranse, locuite de musulmani, vaca nu traieste in captivitate! Ea este libera sa se miste pe unde vrea, se hraneste prin grija publica a cetatenilor, care ii pun de mancare mai peste tot! Revenind la trafic, este evident faptul ca majoritatea covarsitoare a turismelor sunt de clasa medie sau mica, datorita costului ridicat al combustibilului, dar si datorita aglomeratiei incredibile de pe sosele. Pe langa ele, atat in oras, cat si in afara orasului, mai sunt foarte multe motociclete de clasa mica si de tip scutter, pe care, de cele mai multe ori, poti vedea 3,4 sau chiar 5 oameni. In orase, sunt putine autobuze, dar lipsa lor este inlocuita cu succes de foarte multe, incredibil de multe vehicule pe trei roti, actionate cu motor sau pedalier, purtand numele de RIKSHA. Camioanele, care au acces nelimitat si in orase, au de cele mai multe ori, gabaritul depasit si prin constructie, ofera vizibilitate foarte mica!! Daca la noi, claxonatul este mai peste tot interzis, pe spatele fiecarui camion din India scrie, cu litere mari si frumos colorate USE HORN, PELASE!!! sau BLON HORN !!!. Astfel, circulatia este insotita de un cor infernal de claxoane, de toate tipurile si pe toate gamele posibile!! Oglinda retrovizoare este un accesoriu pe cale de disparitie, total ineficient pentu vehiculele mari si foarte usor de rupt pentru cele mici, datorita inghesuielii teribile, la orice ora a zilei si in orice loc al orasului, asa ca el este inlocuit, cu succes, pentru foarte multi dintre participantii la trafic, de o mana intinsa pe geam, in sensul de inaintare dorit!!!Cireasa pe tort o reprezinta pietonii, care nu au nici macar dreptul elementar al prioritatii la trecerea de pietoni, dar care trec strada pe unde apuca, transversal sau longitudinal, in functie de interes si fara nici cea mai mica emotie ca ar putea fi loviti!!Ei, acum, sa ne inchipuim ca toate aceste elemente de trafic, apar, in acelasi timp intr-o intersectie!!! Nu exista nici cea mai mica lege a dreptului la prioritate, asa ca primul venit sau cel mai curajos isi asigura dreptul de a trece primul!!! Vin din toate directiile, din stanga sau din dreapta, se intersecteaza, la distante de cativa centimetri, la o viteza care nu este mai mare de 60 kmh dar nici mai mica de 30 kmh, in acelasi timp! Trec unul pe langa altul, schimba benzile, in ultimul moment, maimutele, vacile, elefantii, cainii si veveritele sunt si ele prezente si foarte active asa ca, sansa de a scapa cu masina nesifonata, intr-un interval de 30 de zile, este practic, nula!!! Semaforul este, de regula, valabil pentru politisti, iar acestia, ca sa nu fie loviti, stau pe niste postamente de beton, inalte de jumatate de metru, cu gard de fier imprejur, pe care regasesti mesaje comerciale pentru PEPSI!!!! Daca in oras, ar exista o limtare teoritica a vitezei la 50 kmh, in afara orasului viteza nu este reglementata, nu exista radare, dar cu siguranata, datorita camioanelor si atuturor vehiculelor din trafic, nu poti reusi o viteza mai mare de 110 kmh si o viteza medie de 65-70 kmh, la orice ora din zi si din noapte, pe autostrada, strada sau straduta!Desi eram intr-un taxi mare si confortabil, nu am reusit sa vad sau sa remarc vreun detaliu mai deosebit, deoarece atentia mi-a fost captata in totalitate de acest proces complex, palpitant si obositor in acelasi timp, pe care indienii il numesc foarte mandri si relaxati, guided trafic!! De ce, si pe baza carui rationament, nu stiu si probabil ca nu am sa inteleg niciodata!!!Ajuns la hotel, obosit si putin apasat de experienta traita, am incercat sa ma obisnuiesc cu utilitatile hotelului, printre care si o piscina superba in forma de pentagon, situata in curtea interioara. Am inotat si m-am relaxat in compania unei familii de mericani, plini de viata si de umor. Cel mai interesant membru al familiei, a fost, de departe, un pusti in varsta de 5 ani, sprinten si activ, care desi a intrat in piscina inaintea mea, a fost scos, cu foarte multa greutate, dupa eforturi sustinute ale tatalui si ale instructorului de inot, dupa mai bine de 3 ore si jumatate de balaceala!! Daca ai fi scos un peste din apa, nu se zvarcolea si nu suferea asa de mult!!! Seara, dupa ce am trecut in revista, lista de programe TV a hotelului, m-am reintalnit cu Jagpreet si am mers impreuna la aeroport pentu a o intampina pe frumoasa mea fata, Roxana, pe care nu o mai vazusem de 4 luni si jumatate!!!! Imi este greu sa scriu aici emotiile pe care le-am trait si cred ca acest aspect, al relatiei mele intime cu Roxana, pe tot parcursul frumoasei sederi in India, va fi un capitol pe care il voi pastra doar pent...
Download