...t in 1722 de al doilea.Pentru topirea minereurilor de cupru a fost construit un cuptor inalt in 1718 la Oravita si in 1723 unul la Dognecea. In perioada 1730-1768 uzinele din Bocsa au fost de citeva ori arendate unor particulari si apoi reluate in regie proprie de curtea imperiala de la Viena unde Maria Tereza, a hotarit ca ele sa fie marite.Hotarirea nu a putut fi pusa in practica deoarece padurile din jurul Bocsei erau complet distruse iar caderea de apa a riului Birzava era prea mica pentru a permite actionarea rotilor hidraulice. In aceste conditii inginerii si tehnicienii imperiali au facut propunerea de a se construi alte uzine metalurgice la Resita. Propunerea fiind acceptata in anul 1769 a inceput cu ajutorul iobagiilor si a muncitorilor adusi de la Oravita, Sasca si Biserica Alba construirea uzinelor de la Resita. Au fost ridicate doua furnale, patru ateliere de forje cu cuptoarele respective de incalzire si doua soproane pentru depozitarea minereului, carbunilor si a materialelor finite. Toate aceste constructii au fost finalizate in anul 1771. Pentru asigurarea personalului muncitor calificat au fost adusi muncitori calificati din Imperiul habsburgic precum si din Bocsa someri iar de-a lungul timpului au fost calificati diferiti locuitori din satele romanesti de pe domeniile uzinei. Pentru asigurarea cu carbuni de lemn uzinele au fost inzestrate cu paduri de curtea de la Viena iar ulterior prin donatii si mai ales prin acapararea proprietatilor taranesti sa ajunga in a doua jumatate a sec. al XIX-lea la circa 133168 ha. Una dintre cele mai dificile sarcini pe care le-a avut conducerea uzinelor din Resita a fost problema transportului pentru aprovizionarea cu materii prime mai ales a manganului carbune de lemn . Padurile din jur epuizindu-se s-a pus problema aducerii lemnului de la distante din ce in ce mai mari. Pentru satisfacerea necesitatiilor uzinei au fost cedate padurile de pe versantul de vest al muntiilor Semenic cu scopul de a utiliza transportul prin plutire al lemnului pe riul Barzava. Lucrarile de amenajare au inceput in anul 1783 si s-au terminat in primavara anului 1785. S-au construit trei greble pentru scoaterea bustenilor la Resita, Cilnic si Bocsa pentru aprovizionarea celor trei uzine de la Resita ,Dognecea si Bocsa. Din cauza cheltuielilor mari s-a renuntat la transportul pe apa in anul 1803. Camera imperiala a obligat comunele sa puna la dispozitia uzinelor pe timp de 25 de ani in cadrul obligatiilor de robot 1556 de tarani carausi. In acest fel incepind cu anul 1812 trei sferturi din locuitorii satelor din jur au fost constransi sa-si indeplineasca obligatiile de robot lucrind la incarcare-descarcare si transportul mangalului, minereului de fier si a fontei in interesul uzinelor Resita. Astfel an de an profitand de conditiile economice favorabile minereu de fier la Dognecea si Ocna de Fier, mangal produs in paduri proprii, forta motrice a apei riului Birzava si exploatand munca iobagiilor si a celorlalti lucratori, uzinele din Resita si-au sporit productia de la 138 de tone in 1778 la 1015 tone in 1814. Resita producea in acea perioada diferite piese turnate din fonta, scule, sine pentru roti de caruta,cuie,unelte pentru agricultura,precum si material de razboi tunuri,ghiulele. Datorita relatiilor de productie de tip feudal incepind de la mijlocul sec.XIX activitatea uzinei a inceput sa decada fiind concurate puternic de marile uzine europene in care s-a produs revolutia industriala si in care s-a inlocuit treptat munca iobagiilor cu munca meseriasilor liberi organizati in bresle, forta hidraulica cu forta aburului, forjarea fierului cu laminarea. In aceste conditii dupa cateva incercari de a vinde uzinele din Resita curtea de la Viena a hotarat marirea si modernizarea cu mijloace tehnice noi. Ca urmare intre 1840 si 1848 Resita a reusit sa-si perfectioneze turnatoria sa infiinteze un atelier mecanic, un atelier de pile, un atelier de pudlare si laminare inzestrat c...
Download