...i mister, revelatia unui eveniment primordial, care a intemeiat fie o structura a realului, fie un comportament uman. Asadar mitul nu poate fi particular, privat sau personal. De asemenea, considera Mircea Eliade, ca mitul este asumat de om ca fiinta totala, el nu se adreseaza numai inteligentei sau numai imaginatiei.Pentru Victor Kernbach aflam ca, in urma consultarii unei bibliografi impresionante, mitul este definit a fi o naratiune traditionala complexa, ivita la intersectia dintre planul cosmic cu cel uman, avand continut specific, decantat din vremuri memoriale in forme sacralizate, al carui scop este modelarea explicarii unor fenomene si evenimente enigmatice cu caracter spatial si temporal, care privesc atat natura biologica cat si spirituala a omului, precum si fenomene ale naturii ambiente sau chiar a intregului univers. Miturile ar fi explicatii ale destinului conditiei cosmice si umane, atribuindu-le tuturor acestora origini supranaturale din vremea creatiei primordiale, pe care le considera sacre si revelate de fiinte supraumane.Vom pleca, totusi, de la o premisa destul de controversata inca in cadrul psihologiei, dar, dupa parerea noastra, verosimilitatea ei a fost in termeni necesari si suficienti dovedita. Este vorba de teoria arhetipului ca parte integranta, dobandita filogenetic, a fiintei umane. Consideram, deci ca inca din momentul nasterii, omul poseda o serie de potentialitati, nu este nicidecum o tabula rasa si ca mediul si educatia sunt cele care slefuiesc devenire personalitatii.Avand in vedere structura organismului, ar fi de mirare ca psihicul sa fie unicul fenomen care sa nu prezinte urme clare ale istoriei evolutiei sale, iar faptul ca aceste indicii sunt in cea mai stransa corelatie tocmai cu substratul instinctual este extrem de probabil. Asadar omul are in sine insusi a priori tipuri de instincte, care constituie modelul activitatii sale. Tot Jung afirma ca aceste arhetipuri sunt parte integranta a fiintei umane, ca intensitatea si frecventa manifestarilor lor nu a suferit dramatic nici o modificare, de-a lungul evolutiei sale de la hoarda primitiva la omul contemporan ele nu sunt numai relicve sau reziduuri inca prezente ale unor modalitati de functionare mai vechi, ci regulatori mereu prezenti, biologic indispensabili, ai sferei instinctelor, al caror efect se extinde asupra intregului domeniu al psihicului . Cu alte cuvinte omul a construit, construieste si va construi dupa un pattern of behavior . Toate activitatile sale sociale fie intelectuale, fie de vibrare afectiva, au la baza, la temelie arhetipuri.Daca dupa cum am vazut functia arhetipului ramane relativ aceasi de-a lungul generatiilor, sa vedem ce putem spune despre continutul sau ideatic. El este considerat a fi un fond de imagini stravechi, ce apartin tezaurului comun al omenirii. Rezulta de aici ca activitatile care isi au fundatia pe arhetipuri sunt eminamente colective, sunt rezultate ale gandirii colective. Arhetipul devine pentru sistemul psihicul uman ceea ce instinctul este pentru omul biologic.Prin imagini nu trebuie sa intelegem simple fotografii interioare, ci reflectii imanente ale unor scheme de comportament, iar faptul ca este comun umanitati conduce la idea ca activitatile care au la fundatie aceste tipuri de comportament sunt constatabile, evident nu direct ci hermeneutic, numai in produsele sociale ale omului, caci cea care le-a conceput este gandirea colectiva.Gandirea omului nu a ramas neatinsa de evolutie, ea este chiar nota sa definitorie, avand rol determinant in structura bio-psihica actuala. Vrem sa afirmam ca arhetipul chiar daca este un dat ereditar, capata forme de manifestare in functie de gradul de dezvoltare a gandirii, a capacitati acesteia de intelegere si mai ales de a privi mediul inconjurator si pozitia sa in raport cu acesta.Imediat dupa ce si-a indeplinit trebuintele biologice primare, omul a cautat obtinerea intr-un fel sau altul a securitati, a sigurantei. Nivelul de dezvolta...
Download