...el, referindu-se la lipsa de barbatie a lui Domitian, Pliniu cel Tanar afirma despre daci Prin urmare au prins curaj, au scuturat jugul si nu mai luptau cu noi pentru libertatea lor, ci pentru supunerea noastra si nu mai incheiau nici macar un armistitiu decat pe picior de egalitate si ca sa primeasca ei conditiile noastre, trebuia mai intai ca noi sa le primim pe ale lor. Desigur, autorul roman exagereaza mult cand afirma ca dacii se razboiau cu intentii anexioniste. Faptul ca Decebal, diplomat abil, stiuse sa intoarca sortii izbanzii in favoarea sa si sa utilizeze ajutoarele romane in scopul intaririi stapanirii sale, nemultumeau pe Traian. Deoarece, daca un rege barbar a ajuns pana intr-acolo cu nerusinarea si nebunia sa, incat sa merite mania si indignarea ta , scrie Pliniu cel Tanar.Mai moderat si mai lucid, Cassius Dio scrie despre Traian Cugeta la cele savarsite de acesta si era coplesit cand se gandea la sumele de bani pe care trebuiau sa le plateasca in fiecare an. Rezulta din aceste texte ca pricipala cauza de ingrijorare era cresterea puterii dacilor. Imperiul avea experienta grava a prezentei unui vecin puternic la granitile sale orientale regatul partic, care ameninta continuu posesiunile romane din Orient. Celalalt motiv invocat de istoricul antic sumele de bani anuale platite ca subsidii nu poate fi apreciat cu justete , data fiind imposibilitatea de a evalua cuantumul acestora. Se poate crede ca, plata acestor subsidii catre diferiti printi barbari reprezinta o povara financiara apreciabila, de aceea nu o data imparatii romani au procedat la reducerea lor. Fara indoiala, acestea reprezentau motive serioase, iar ele au atarnat mult in cumpana in propaganda imperiala in jurul problemei dacice. Totodata, atat Augustus, cat si , mai recent, Domitian si-au dat seama de dificultatea cuceririi, dar mai ales a mentinerii unei noi provincii se stie doar ca Hadrian, abia urcat pe tron, era hotarat s-o abandoneze. Se pare ca insusi Traian a ezitat in luarea unei decizii, ca atat mai mult cu cat a avut de infruntat si opozitia senatului. Motivele expuse de autorii antici erau, chiar si numai ele, suficiente pentru a justifica razboiul. Dar anexarea Daciei avea in vedere intr-o masura la fel de insemnata, daca nu chiar mai mare prada de razboi si exploatarea bogatiilor Daciei. Intr-o masura, a tras in cumpana si personalitatea imparatului militar innascut , unul din cei mai de seama comandanti de osti pe care i-a dat Roma. Cel putin in cazul expeditiei contra partilor, este limpede ca Traian dorea sa imite pe Alexandru Cel Mare, cuceritorul Orientului. In ceea ce-l priveste pe Decebal, el si-a dat seama, desigur, de schimbarea de orientare in politica romana odata cu urcarea pe tron a lui Traian. Razboiul din anii 101-102 La 25 martie 101, imparatul Traian parasea Roma si se indrepta spre Moesia Superioara, care reprezinta baza de pornire a operatiunilor militare.Pregatirile fusesera minutioase si durasera aproape trei ani. Pentru a facilita concentrarea efectivelor si legaturile cu Panonia , imparatul a intreprins doua lucrari de arta de mare importanta. Pe malul drept al Dunarii, in clisura Cazanelor, a pus sa se taie un drum in stanca. De asemenea, pentru a usura legaturile pe Dunare, impiedicate de cataractele pragurile de la Portile de Fier, a pus sa se sape un canal de-a lungul malului drept.In vederea razboiului armata romana era formata din cele 4 legiuni ale Pannoniei, doua ale Moesiei Superioare, trei ale Moesiei Inferioare si alte cateva aduse de pe Rinin total 13-14 legiuni, numarand peste 70.000 oameni, la care se adaoga un mare numar de unitati auxiliare din armata regulata dar si formatiuni etnice speciale, recrutate din randul diferitelor popoare. Operatiunile de debarcare erau sprijinite de flota dunareana, classis Flavia Moesica, astfel incit forta de invazie se ridica la cca. 150.000 de oameni. Unitatile militare erau puse sub comanda unor g...
Download