...rincipiul echilibrului de forte este aplicat pentru prima oara in Italia in cadrul luptelor interne pentru putere, incheiate prin Pacea de la Lodi din 1454 care este considerata prima incercare a se institui o balanta politica in Europa, succesul acestei politici fiind perioada de 40 de ani de pace care a urmat in Italia. Eficacitatea acestui sistem face ca la sfarsitul secolului XV si inceputul secolului XVI majoritatea statelor europene sa se angajeze in aceasta politica internationala pentru a gasi solutii la cele doua probleme esentiale care amenintau suveranitatea statelor europene extinderea dominatiei otomane si cresterea puterii habsburgilor. Habsburgii si otomanii urmareau sa-si extinda dominatia in detrimentul celorlalte state, aducand diferite argumente mai ales de ordin religios. Papalitatea care reprezenta principala forta politica din Italia, se implica in diplomatia europeana, avand la un moment dat rolul de arbitru al Europei, angajand acum statele europe pe fondul acestui principiu intr-o lupta non-confesionala prin care urmarea inlaturarea otomanilor din Europa. Monarhii europeni se coalizeaza impreuna cu pontiful roman pentru a-i alunga pe otomani din Europa, desfasurand diferite lupte, asa-numitele cruciade, dar acestea nu au rezultatul scontat, in principal datorita divergentelor aparute in armatele cruciatilor. Triumful echilibrului european in prima jumatate a secolului XVI, este concretizat prin Pacea de la Cateau-Cambresis din 1559, care a insemnat izbanda principiului national, unele parti componente originare ale unui stat anume au fost recuperate de catre acestea Italia recupereaza teritoriile din nord, Spania se desprinde de Imperiu, totodata aceasta pace pune capat tendintelor de a inainta spre inima Europei a Imperiului Otoman. La inceputul secolului XVII aceasta tendinta de echilibru european este reafirmata, mai ales datorita dorintei habsburgilor de a detine intaietatea politica in Europa. Germania forma acum un vast imperiu condus de Casa de Habsburg. Acest imperiu era faramitat in circa 300 de state, asupra carora imparatul nu avea autoritate. Singurele teritorii pe care habsburgii le controlau cu adevarat erau posesiunile ereditare precum Austria si Cehia. Aceasta situatie era inrautatita si de faptul ca Germania era divizata din punct de vedere religios, intrucat nordul si centrul erau protestante, iar sudul catolic, ca de altfel si habsburgii care erau de rit catolic. Acestia urmareau realizarea unui puternic stat centralizat german. In fata acestui proiect maret al habsburgilor, care erau sprijiniti si de Spania unde domnea o alta ramura a acestora statea opozitia principilor germani care nu doreau sa renunte la privilegiile lor. Pentru a se proteja de planurile acestora, principii protestanti isi unesc fortele in cadrul Uniunii Evanghelice. La randul lor principii catolici alcatuiesc sub egida imparatului Liga catolica. Planurile care urmareau transformarea Germaniei intr-un stat centralizat condus de habsburgi, ar fi marit prea mult puterea acestora ei fiind si suveranii Spaniei si posesorii uriaselor sale posesiuni. Datorita acestor considerente Franta, in ciuda faptului ca era catolica, se opune acestui proiect. Daca pentru habsburgi, un razboi pentru indeplinirea acestor planuri, imbraca si tente religioase, in cazul Frantei criteriul ratiunii de stat era precumpanitor in raport cu cel religios. Asa ca aceasta nu ezita sa se alieze cu statele protestante principatele germane, Olanda, Danemarca, Suedia pentru a opri ascensiunea habsburgilor. Cel ce urmareste cu consecventa respectarea principiului ratiunii de stat in politica extena a Frantei este cardinalul Richelieu, primul ministru al regelui Ludovic al XIII-lea. Principalul promotor al dorintei de unificare a Germaniei intr-un stat centralizat este imparatul Ferdinand al II-lea 1619-1637, care prin functia indeplinita era si rege al Cehiei. Nobilii cehi s-au rasculat deoarece le-au fost incalcate drepturile religio...
Download