...mnatate pentru mobilizarea fortelor creatoare ale intregului popor pentru pro- gresul economic si social al tarii. In fata Romaniei se deschideau noi perspective privind modernizarea tarii, or- ganizarea ei pe temelii inaintate, constituind un puternic stimulent pentru inviorarea activitatii economice, pentru avantul fortelor de productie si consolidarea relatiilor capitaliste. Intreaga perioada de dupa dobandirea independentei a fost marcata depreocuparea fortelor inaintate ale societatii de a asigura progresul economic in toate domeniile de activitate. Capitalismul a inceput sa se dezvolte mai repede, raportul de forte dintre burghezie si mosierime a inceput sa evolueze tot mai mult in favoarea burgheziei interesata in dezvoltarea fortelor de productie industriala. Lipsa unei industrii nationale - scria P. S. Aurelian este in timpul de fata o cauza de slabiciune pentru tara, iar in viitor o amenintare pentru interesele sale cele mai vitale. Dupa cucerirea independentei de stat, conditiile de dezvoltare a industriei, ca si a celorlalte domenii ale vietii economice, au devenit mai favorabile. Odata cu scuturarea jugului otoman, Romania , ca stat independent, nu mai era legata de capitulatiile turcesti fata de tarile apusene si capata libertatea de a promova o politica economica independenta in stare sa stimuleze productia industriala. La aceste conditii se mai adauga si alti factori, ca largirea pietei interne pentru forta de munca, ca urmare a diferentierii taranimii, crearea sistemului monetar national, formarea sistemului bancar capitalist, extinderea retelei de cai ferate si a comunica- tiilor, ca si masurile de politica economica pentru protectia industriei nationale luate pe linie de stat.Toate aceste conditii se datorau faptului ca burghezia industriala in formare se manifesta pentru o politica de dezvoltare a fortelor de productie din industrie si, in acest scop, pentru largirea procesului de acumulare interna a capita- lului, pentru promovarea si largirea pietei nationale romanesti. O serie de piedici continuau inca sa limiteze posibilitatile de dezvoltare a industriei. Printre acestea erau ramasitele relatiilor de productie feudale, ale caror consecinte se concretizau in mentinerea unei scazute puteri de consum a populatiei rurale, in limitarea crearii bratelor de munca libere pentru industrie, ca si in limitarea acumularilor interne de capital. Un factor care a franat dezvoltarea industriei a fost aplicarea pana in deceniul 9 al secolului al XIX-lea, a politicii economice a liberului schimb in conditiile in care industria din Romania era slab dezvoltata, in care utilajele mecanizate abia isi facusera aparitia aceasta politica economica a avut consecinte positive doar pentru tarile exportatoare de produse industriale in tara noastra, in timp ce pentru bruma de industrie romaneasca efectele ei au fost nimicitoare. Politica liberului schimb in care era interesata mosierimea si burghezia comerciala, pentru a plasa produsele pe pietele straine, s-a concretizat in incheierea unei serii de conventii comerciale cu statele din centrul si apusul Europei. Prima conventie a fost incheiata in anul 1875, pentru o perioada de zece ani cu Austro-Ungaria. Aceasta conventie avea in sens diplomatic, recunoasterea pe plan extern aindependentei tarilor romane, deoarece Austro-Ungaria nu solicita Portii otomane acceptul pentru incheierea acesteia. Fiind o expresie a politicii liberului schimb, conventia stipula ca Romania putea sa-si plaseze in Austro-Ungaria produsele agricole, iar aceasta din urma, pe baza de reciprocitate, beneficia de scutiri si reduceri mari de taxe vamale pentru produsele industriale pe care le plasa pe piata romaneasca. Livrand la preturi scazute, industria din tara noastra nu a putut reziasta concurentei austro-ungare si, ca urmare, un numar insemnat de intreprinderi si-au incetat activitatea. Singurele ramuri industriale care au putut rezista concurentei produselor din Austro-Ungaria au fost industria moraritului si industria alcoolului, care beneficiau de materii prime autohtone ieftine. Fiind loviti in interesele lor, burghezia industriala si meseriasii ruinati si ei de concurenta pe piata, au luptat impotriva politicii liberului schimb. Rezultatele dezastruoase ale Conventiei au facut ca starea de spirit impotriva ei sa fie si mai mult amplificata si sa creeze un curent de opinie pentru o politica de protectie a industriei nationale. Curentul in apararea miscarii industriale din Romania, crestea si se intarea cu atat mai mult cu cat criza agrara, care s-a prelungit in ultimul patrar al secolului, evidentia ca limitarea politicii economice numai la agricultura, fara o dezvoltare si a industriei, nu putea sa aiba decat urmari negative pentru economia tarii in general. Personalitati ale stiintei si culturii, apartinand burgheziei liberale- P.S. Aurelian, Al. D. Xenopol, M. Kogalniceanu s.a. vedeau in industrializarea tarii, desigur in limitele conceptiei burgheze, singura cale de a scoate tara din inapoierea economica. Tocmai de aceea si-au indreptat atacul impotriva politicii liberului schimb, sustinand promovarea unei politici protectioniste. Pentru M. Kogalniceanu,conventia cu Austro-Ungaria constituia un act de condamnare a poporului roman la a nu mai fi nimic decat o populatiune producatoare de grau si materii brute, in timp ce teoria liberului schimb era moartea dezvoltarii noastre industriale. Astfel, se iau masuri pentru incurajarea producatorilor autohtoni, cum ar fi in 1882- legea in favoarea industriei zaharului, in 1883 si 1884 au fost luate masuri pentru incurajarea industriei hartiei, ceea ce a avut drept consecinta infiintarea fabricii de la Busteni si a fabricii Letea de la Bacau. Cu anul 1885 se trece la incura- jarea fabricarii tesaturilor, sforilor si sacilor de iuta, a tabacariilor, care beneficiau de scutiri de taxe vamale la importul tanantilor pentru industria pielariei. Curentul impotriva conventiei cu Austro-Ungaria si in favoarea protectionis- mului industrial a devenit atat de accentuat incat burghezia organizeaza la Iasi, in 1884, un Congres economic in care s-a cerut insistent denuntarea Conventiei si promovarea protectionismului pentru intreaga industrie si mai ales pentru industria de fabrica. Lupta burgheziei pentru o politica de incurajare a industriei nu a ramas fara rezultate. In anul 1886, cu toate protestele Austro-Ungariei, guvernul roman a denuntat Conventia, ceea ce a atras dupa sine un razboi vamal intre cele doua state si care a durat pana in 1891. Odata cu denuntarea conventiei, Romania a adoptat un tarif vamal protectionist, aplicat insa din anul 1894 cand expirau conventiile comerciale pe care le avea Romania cu Anglia si Germania. Prin acest tarif se urmarea a protejarea industriei existente, precum si a aceleia pentru care natura si solul tarii se pretau si care se putea dezvolta intr-un viitor apropiat bcon...
Download