... patriarhului Moscovei, Ioachim. Importanta Psaltirii in versuri a mitropolitului Dosoftei pentru literatura noastra veche este foarte mare. La sfirsitul Psaltirii, Dosoftei tipareste si versurile lui Miron Costin privitoare la originea neamului romanesc. Tot la tipografia din Uniev, mitropolitul Dosoftei publica in anul 1673 un Acatist talmacit de pre limba slavoneasca pre limba romaneasca prin iubirea de munca si rivna Preasfintitului chir Domnului parinte Dositei, mitropolitul Sucevei. Probabil ca este o retiparire a unei parti, Acatistul Maicii Domnului din Precinstitele Acatiste a lui Petru Movila, aparuta la tipografia din manastirea Pecersca in anul 1629. In 1679 tipareste o Liturghie, tradusa de el din limba greceasca, cu numeroase note scrise in limba greaca. Si Psaltirea slavo-romana, pe care o tipareste la Iasi in anul 1680, este tiparita la tipografia sa. O insemnatate mare pentru literatura noastra veche are monumentala opera cunoscuta sub titlul Viata si petreacerea svintilor sau Proloagele. Intreaga scriere a lui Dosoftei cuprinde patru volume mari, tiparite intre anii 1682-1686. Opera lui Dosoftei in mare parte este o compilatie a lui proprie, alcatuita sau tradusa dupa mai multe izvoare, cum spune el, de pre greceste si de pre sirbeste. In anul 1683, mitropolitul scoate o a doua editie a Liturghiei lui, completata cu rugaciuni noi. In acelasi an, el tipareste o noua lucrare, intitulata Parimiile preste an. Este o colectie de slujbe si rugaciuni, care se intrebuinteaza in biserica la serviciile divine ce se oficiaza seara. Deasemenea el traduce si trimite la Moscova si Kiev Epistolele lui Ignatie, arhiepiscopul de Antiohia. Moldova, dupa cum vedem, ne-a lasat o intreaga literatura istoriografica scrisa in slavoneste, o bogatie de cronici de tot felul. DIN VISTIERIA CREDINTEIMITROPOLITULUI DOSOFTEITEOCTIST, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane Din soborul vrednicilor vladuci ai Bisericii noastre, din pronaosul frescelor seculare, din pridvorul tiparnitei sale de la Iasi, din galeria ctitorilor culturii romanesti, ne iese in cale Mitropolitul Dosoftei al Moldovei. Dupa trup fiu al tinutului sucevean, nascut in 1624, iar dupa duh al sanctuarului monahal de la Probota, din 1648, cand a primit numele de Dosoftei. Simtind chemarea tainica a rolului sau in viata Bisericii, cu studii temeinice, si-a indestulat setea de cultura, mai intai in Scoala domneasca din manastirea Trei Ierarhi, din Iasi, si apoi la celebra Scoala a Fratiei Ortodoxe din Lvov. Cu o viata filocalica pe masura monahismului vremii, la numai 34 de ani, Dosoftei este chemat, in 1658, sa pastoreasca, pe rand, eparhiile Husi si Roman. In 1671 devine Mitropolit al Moldovei, pana la 1686, cand a luat drumul greu al pribegiei in pamant strain, in Polonia. Aici, inconjurat de cativa ucenici, a continuat o foarte bogata activitate teologica, literara si de traduceri, pana la trecerea sa la viata cea vesnica, in 1693. Daca mormantul sau nu se mai cunoaste, zestrea ostenelilor sale, roade ale talentului sau de versificator, traducator, scriitor si contemplator al adevarurilor celor mai presus de fire, constituie marturii ale existentei si nemuririi acestui Parinte spiritual al poetilor romani de dupa el si Ctitor al limbajului liturgic prin Liturghierul tradus si tiparit la Iasi la 1679 ca dar al limbii romane, biruitoare in cultul Bisericii. Transliterat de catre Mitropolia Moldovei in 19801, ca si Psaltirea in versuri, in 19742, aceste doua carti dau la iveala un intreg univers de frumuseti literare si talmacesc credinciosia cu care Biserica a pastrat fondul de cuvinte, incat ele pot fi folosite si astazi, cu intelesul liturgic al cuvantului. Ierarh al harului inmultit, cuget luminat, psalmist in graiul multimilor, osardic talmaci al izvoarelor grecesti si slavonesti, pentru a face spre inteles romanesc lauda sfanta, mester iscusit al slovelor, paznic al dreptei credinte, al unui dumnezeiesc odor primit din Scripturi si din vistieriile Sfintilor Parinti, greu incercat printre straini si stins de dorul pamantului romanesc, asa se profileaza personalitatea creatoare a Mitropolitului Dosoftei, dupa datele vietii sale de pastor ierarh, carturar. E datoria si grija noastra sa-l readucem cu evlavie in randul marilor figuri ale culturii romanesti si universale, in catapeteasma cinstirilor supreme de care tineretul si noi insine avem mare trebuinta. Pe masura ce anii trec, ei ni-l apropie parca tot mai mult, chemandu-ne sa-l facem cunoscut, sa-i dam la iveala vistieria credintei si talentului, care au rodit cu imbelsugare in Biserica noastra, in sufletele fiilor ei si in Ortodoxia ecumenica. Pretuirea ce i se cuvine operei sale teologice si literare trece insa dincolo de persoana si timpul sau, acoperind de cinste Biserica si, deopotriva, limba si cultura romaneasca peste trei secole si jumatate. Fiecare din acestea a urcat prin el trepte noi, inscriind date memorabile legate de Psaltirea sa in versuri, de sfintele carti ale slujirii in romaneste de la Dumnezeiasca Liturghie la Octoih si la Vietile Sfintilor, la traducerea Sfintilor Parinti in alte limbi folosite in Ortodoxie sau deslusind, la crearea Patriarhului Ioachim al Moscovei, invatatura ortodoxa despre taina prefacerii la dumnezeiasca Euharistie. Mitropolitul Dosoftei trebuie privit si ca un teolog de autoritate in aria larga a Ortodoxiei. Cu atat mai mult se cuvine sa cinstim ierarhul inaripat cu gandul spre inaltimile duhului prin scris si truda, cu cat imprejurarile i-au fost lui Dosoftei vitrege si mijloacele putine. Dar a privi doar in aceasta lumina incununarea ce i se face de obicei acestui apostol al slujirii altarului si al versului inseamna a scapa din vedere valoarea mesajului sau pentru vremea noastra. Fiind un mare exemplu, el ne este si un puternic indemn. Poliglotul Dosoftei nu dispunea de circulatia si schimbul de valori ce se face in secolul nostru. Tiparnita lui era un teasc greoi fata de ceea ce ofera astazi civilizatia si tehnica moderna pentru raspandirea scrisului. Poezia noastra culta, al carei ctitor este, dispune acum de subtilitatile de expresie si bogatii poetice de inalta tinuta. Cartea bisericeasca se afla in pas cu finetile limbii noastre literare. Izvoarele patristice traduse in romaneste, editate si reeditate, revarsa rauri de apa vie in gandirea teologiei si a culturii romanesti. De la Mitropolitul Dosoftei incoace, folosirea in scrierile sau cartile bisericesti a alfabetelor cirilice si eline au ramas piese pretioase de colectii. Sfanta lui ravna si nazuintele, care il ridica mai presus de lumea veacului sau, ramanand pilda pentru noi toti cei din cinul arhieriei, purced din dumnezeiesti indemnuri, pazite de el ca lumina ochilor. Pastorul cel bun pune sufletul sau pentru oi, aparandu-le ca David si priveghindu-le ca Iacob si pornindu-le la pasuni bune si ape sanatoase, scrie el in predoslovia de la Dumnezeiasca Liturghie. O asemenea unica marturisire, din atatea pe care ni le-...
Download