... o mare Maranon-Amazonul. Orellana s-a lasat in voia puternicului curent al raului, care ducea vasul sau spre rasarit, catre o mare necunoscuta si printr-o tara necunoscuta. Inca de la gurile raului Napo, uriasul fluviu isi rostogolea valurile in fata lui si Orellana credea ca se afla aproape de ocean. Dar treceau zile si saptamani si spaniolii continuau sa navigheze in jos, dusi de curent, fara sa vada vreun semn ca se apropie marea. Uriasul fluviu primea unul dupa altul afluenti mari si totusi calatorii puteau totdeauna sa vada de la mijlocul apei ambele maluri, uneori, ce-i drept, numai ca niste indepartate si vagi fasii de verdeata. Dar cand se apropiau de mal, in fata lor apareau nenumarate brate inconjurate din toate partile de desisurile de nestrabatut ale padurilor ecuatoriale virgine. Cand intalneau pe mal cate un sat mic, spaniolii il jefuiau si luau cu forta de la salbatici rezervele lor de alimente in satele mai mari ei faceau schimb cu indienii sau ii convingeau sa le dea provizii. Uneori se hraneau destul de bine, dar erau torturati de plaga egipteana- tantari.Mai departe, pe fluviu in jos, ei au intalnit triburi razboinice care cu barcile lor usoare ii atacau pe spanioli atunci cand se apropiau de mal.Praful de pusca pe care il aveau oamenii lui Orellana se stricase din pricina umezelii, iar corzile arbaletelor isi pierdusera elasticitatea asa incat spaniolii nu mai puteau folosi armele lor cu tragere lunga. De aceea, ambele vase se tineau, in limita posibilitatilor, la mijlocul fluviului unde erau mai putin expuse primejdiei. Dupa 50 de zile, spaniolii au ajuns in dreptul unui afluent de pe partea stanga, a carui apa parea neagra ca cerneala. Orellana a dat acestui afluent numele de Rio Negro, cel mai mare dintre afluentii din stanga ai Amazonului, cu o lungime de peste 1500 km.. Mai jos, pe cursul raului, tara avea o populatie mai deasa si pe maluri se intalneau sate mari. Unele dintre ele pareau sa se intinda pe cativa kilometrii. Pretutindeni se puteau capata porumbi si pasari.Dupa cum spune Carvajal, la 24 iunie, spaniolii au intalnit un sat in care traiau numai femei, cu pielea de culoare deschisa, care nu aveau legaturi cu barbatii. Aceste femei purtau cozi lungi, erau inalte si puternice si inarmate cu arcuri si sageti. Ele i-au atacat pe spanioli, dar au fost respinse si au pierdut 7-8 luptatoare. Acest pasaj din povestirea despre calatoria lui Orellana a produs o impresie atat de puternica asupra contemporanilor,vechea legenda greaca despre amazoane, incat raul caruia Orellana a vrut sa-i dea numele sau, a capatat, pastrandu-l pana astazi, numele de Raul Amazoanelor, fluviul cu cel mai mare debit de apa din lume.Mai aproape de mare, traiau caraibii Carvajal sustine ca ei erau canibali, mancau carnea dusmanilor ucisi dar erau si mestesugari iscusiti. Ei faceau tot felul de arme si vase frumoase, viu colorate. In sfarsit, spaniolii au ajuns la marea Dulce, adica la gurile marelui fluviu. Aceasta s-a intamplat pe 2 august 1541. Intreaga calatorie pe raul Amazoanelor, de la gurile raului Napo si pana la mare, a durat 172 de zile.Desi au avut ciocniri dese cu indienii, numai 3 spanioli au murit din cauza ranilor si 8 din pricina bolilor.Expeditia s-a pregatit timp de peste 3 saptamani pentru a iesi in mare. Spaniolii au acoperit cu punti ambele brigantine si au facut panze din mantiile lor peruviene. La 26 august, fara busola si fara pilot, Orellana a iesit in ocean si a pornit spre nord de-a lungul tarmurilor continentului.Din fericire, in tot timpul calatoriei, nu i-au prins nici furtuni si nici poi torentiale, caci altfel vasele slabe ale lui Orellan n-ar fi rezistat. Intr-o noapte, ele s-au pierdut unul de altul si si-au continuat calatoria separat.Orellana si tovarasii lui de drum, au trevut cu bine prin golful Paria si prin teribilele lui guri stramtori. Ajungand la 11 septembrie 1541 pe insulita Cubaua, situata in dreptul coastei de sud a insulei Perlelor Margarita .Aici, au intalnit compatrioti care le-au aratat multa prietenie, fiind impresionati de povestea calatoriei neobisnuite care durase in total 8 luni si jumatate.Soarta lui OrellanaAceasta este versiunea lui Orellana si Carvajal. Partizanii lui Pizarro insa, au declarat ca Orellana nu este numai un tradator, ci si un mincinos.De altfel, multi istorici considera ca el si-a inflorit aventurile sale uimitoare cu cele mai fantastice povestiri, in spiritul calatorilor mincinosi din evul mediu de pilda Sir John Mandeville . Au fost considerate drept basme povestirle despre popoarele neobisnuite care traiesc pe malurile raului si indeosebi povestirea ca spaniolii ar fi intalnit acolo, in padurile virgine de nestrabatut, o republica a femeilor- a amazoanelor razboinice. Calatorii de mai tarziu au cautat zadarnic pe malurile Amazonului urmele aceste republici a femeilor si ale satelor care se intindeau de-a lungul malului.O alta minciuna raspandita de Orellana sau de insotitorii lui, despre orasele bogate pe care le-ar fi intalnit in drum, orase unde locuitorii acopereau cu aur templele lor si isi umpleau casele cu obiecte de aur, a produs o impresie si mai puternica asupra contemporanilor. Acest basm a determinat organizarea mai multor expeditii in bazinul A,mazonului, in cursul secolelor al XVI-lea si al XVII-lea. Ele n-au dat insa nici un rezultat.O importanta realizare geografica a lui Orellana aconstituit-o faptul ca el a strabatut primul dinspre vest spre est, de la un ocean la celalalt, un continent neexplorat si a dovedit in mod practic ca, cel putin in dreptul ecuatorului, acest continent sudic este extrem de lat, ajungand la cateva mii de kilometrii si ca marea Dulce a lui Vicente Pinzon reprezinta gurile raului Amazoanelor.Din Cubagua, Orellana a trimis un raport regelui Spaniei si apoi a plecat cu insotitorii sai spre Espanola, unde a debarcat la sfarsitul anului 1541. Orellana visa sa puna stapanire pe intreaga tara descoperita de el. In anul urmator el s-a intors in Spania si a incheiat cu guvernul un contract cu privire la cucerirea ei. S-au gasit oameni bogati care sa-i finanteze expeditia. Pe la mijlocul anului 1544 o escadra alcatuita din patru nve cu 400 de oameni a parasit gurile Guadalquivirului. Expeditia a suferit un esec total. Ea a pierdut trei luni langa insulele Canare, si doua luni langa insulele Capului Verde circa 100 de oameni au murit, iar 50 au dezertat. In timpul traversarii oceanului, o furtuna a imprastiat vasele si numai doua corabii au ajuns la gurile Amazonului. Acolo, Orellana si cea mai mare parte din oamenii lui au murt din pricina frigurilor. Cateva zeci de oameni care au mai scapat au plecat spre Espanola.Descoperirea bazinului fluviului LA PLATAIn aprilie 1526, Sebastian Cabot, care era atunci in slujba spaniolilor, a plecat in fruntea unei flotile compuse din patru corabii. El avea misiunea sa treaca prin stramtoarea Magellan spre insulele Moluce, dar in loc de aceasta, el a pornit sa exploreze raul lui Solis La Plata, la gurile caruia a aju...
Download