... Filip al II-lea. Alexandru cel Mare a cotinuat politica expansionista a tatalui sau in anul 335 el a traversat Dunarea cu scopul de a-i cuceri si supune pe geto-daci. Esecul campaniei lui le-a permis acestor triburi trace sa ramana independente si sa-si amelioreze organizarea lor nationala. In vreme ce tracii de sud au fost definitiv integrati in orbita elenismului, Dacia n-a devenit provincie romana decat in anul 107 e.n.Creatiile religioase ale tracilor si geto-dacilor par sa fi impartasit deopotriva un destin nefericit. Grecii recunoscusera destul de devreme originalitatea si forta religiozitatii trace. Diverse traditii localizau in Tracia sau in Frigia originea miscarii dionysiace si o mare parte a mitologiei despre Orfeu. In Charmide, Socrate vorbeste cu admiratie despre medicii regelui trac Zalmoxis , a caror doctrina si practica erau superioare celor ale medicilor greci. Dar, cu exceptia catorva informatii pretioase, comunicate de Herodot à propos de scenariul mitico-ritual al lui Zalmoxis, informatiile privind religiile traca si traco-geta sunt putin numeroase si aproximative. E adevarat ca, mai ales in epoca imperiala romana, monumentele religioase abunda totusi, in absenta marturiilor scrise, interpretarea lor este ezitanta si provizorie. Ca si celtii, sacerdotii si ascetii traci si geto-daci nu se incredintau scrierii. Putinul pe care il stim despre mitologia, teologia si riturile lor ne-a fost transmis prin autorii greci si latini, adica printr-o interpretatio graeca si latina. Daca Herodot nu si-ar fi notat anumite convorbiri cu grecii din Hellespont, nu am fi cunoscut scenariul mitico-ritual al lui Zalmoxis si nici numele de Gebeleitis. Desigur, ca si la slavi si la baltici, precum si la vechii germani si la urmasii celtilor, mostenirea religioasa a tracilor s-a conservat, cu inevitabile modificari, in obiceiurile populare si folclorul popoarelor balcanice si ale romanilor. Dar analiza traditiilor folclorice este inca la inceputurile sale.Dupa Herodot, tracii adorau pe Ares, Dionysos si Artemis totusi, regii lor venerau pe Hermes , ai carui descendenti se credeau. Plecand de la aceasta succinta informatie devenita si mai enigmatica printr-o interpretatio graeca, s-a incercat sa se reconstituie panteonul initial al tracilor. De la Homer pana la Vergiliu, traditia considera Tracia ca fiind patria lui Ares, zeul razboiului. Pe de alta parte, tracii erau vestiti pentru insusirile lor razboinice si indiferenta lor in fata mortii prin urmare, se putea admite ca un zeu de tip Ares era seful panteonului lor. Totusi vechiul zeu celest al germanilor, Tias a fost asimilat de catre romani cu Marte. Este deci posibil ca Ares trac sa fi fost la origine un zeu al cerului, devenit apoi zeu al furtunii si al razboiului. De altfel, se cunoaste zeul Zbelsurdos partea a doua a numelui sau, -surdos, ar deriva de la radacina suer, a mugi, a rage el era deci un zeu al furtunii numit corect de catre greci Zeus Keraunos. In acest caz, Artemis ar fi o divinitate chtoniana, analoaga zeitelor trace Bendis sau Kotyto Kotys Herodot ar fi numit-o Artemis in loc sa-i spuna, de exemplu, Demeter din cauza naturii salbatice a padurilor si muntilor Traciei.Daca aceasta citire este acceptata, se poate presupune, de asemenea, existenta, la cei mai vechi traci, a mitului exemplar al hierogamiei dintre zeul furtunii si Mama-Pamant Dionysos ar fi fructul acestei uniri. Grecii cunosteau numele trace ale lui Dionysos cele mai obisnuite erau Sabos si Sabazios. Un alt teonim era Bassareus, insemnand invesmantat intr-o lunga blana de vulpe . Cultul lui Dyonisos trac aminteste ceremoniile ce se desfasurau in timpul noptii, in munti, la lumina facliilor o muzica salbatica zgomote de lovire in cazane de bronz, chimbale, fluiere ii indemna pe credinciosi sa scoata tipete de voiosie intr-un dans circular, furios si invartejit. mai ales femeile erau acelea care se dedau acestor dansuri dezordonate si epuizante costumul l...
Download