...atru alfa, beta, gamma si delta asigura functia endocrina a pancreasului.Celulele alfa, voluminoase, constituie 20-25 din totalul insulelor si sunt sediul proceselor de secretie a glucagonului. Celulele beta sunt mai mici, dar mai numeroase 65 din insule, si secreta insulina. La randul lor, celulele delta negranulate par a indeplini rol de elemente secretoare de somatostatin. Dintre celelalte tipuri de celule, care nu depasessc 5, celulele gamma contin urme de gastrina, iar celulele PP secreta polipeptidul pancreatic PP.Diabetul experimental realizat prin extirparea pancreasului se insoteste de profunde dereglari metabolice reprezentate de hiperglicemie, glicozurie, hiperazotemie, hiperlipemie, cetonemie, slabire pronuntata, scaderea pH-ului si a rezervei alcaline, dereglari ce se intalnesc la majoritatea diabeticilor. Extractele pancreatice, ca si tratamentul de substitutie cu insulina amendeaza dezechilibrele umorale si nutritionale create de perturbarea metabolismelor glucidic, lipidic si protidic in lipsa insulelor Langerhans.INSULINAInsulina isi datoreaza numele originii sale anatomice, insulare. Ea este un polipeptid, format din 51 de aminoacizi, dispusi in doua lanturi peptidice, unite prin doua punti disulfidice. Lantul peptidic A contine 21 de aminoacizi, din care doua molecule de cisteina reunite intre ele printr-o punte S S. Lantul peptidic B este constituit din 30 de aminoacizi, cu cate o molecula de cisteina in pozitiile 7 si 19.Cele doua lanturi sunt legate prin puntile disulfidice de la nivelul lui A7 B7 si A20 B19. Ruptura acestor punti duce la disparitia actiunilor metabolice ale insulinei. Greutatea sa moleculara de ansamblu este de aproape 6.000, mai exact 5 734. In solutii, insulina formeaza cu ionii metalici agregate moleculare cu greutate moleculara mai mare 12 000 sau chiar 36 000 si cu resorbtie mai lenta.Actiunile insulinei se adreseaza in primul rand metabolismului glucidic. La cateva minute dupa administrarea intravenoasa a acesteia se produce o scadere brutala a concentratiei glucozei din sange Fig. 1. Efectele hipoglicemiante ale insulinei se datoresc cresterii consumului de glucoza la nivel celular, pe de o parte, si intensificarii procesului de transformare si depozitare in tesuturi sub forma polimerizata de glicogen, pe de alta parte. besutul muscular si ficatul, ca principale organe de depozit, contin in primul caz 200 300 g de glicogen, iar in cel de al doilea intre 100 si 150 g. SHAPE t MERGEFORMAT Fig. nr. 1. Influenta insulinumiei plasmatice asupra productiei si utilizarii de glucoza. Cand insulina creste intre 20 si 60 aUml, productia de glucoza scade, in timp ce utilizarea periferica creste.Captarea si utilizarea glucozei de catre muschiul izolat cresc in prezenta insulinei. Mai dificil de pus in evidenta este actiunea directa a acesteia la nivelul ficatului. La animalul pancreatectomizat, rezervele hepatice de glicogen scad chiar in conditiile hiperglicemiei. Adaosul de insulina restabileste continutul in glicogen al ficatului, reducand debitul hepatic al glucozei ficatul elibereaza mai putina glucoza decat primeste.Intensificarea glicogenopexiei musculare si hepatice, dublata de catabolismul crescut al glucozei la nivelul celorlalte tesuturi, contribuie la realizarea hipoglicemiei insulinice.In prezenta insulinei, aproximativ o treime din glucidele alimentare sunt convertite in lipide acizi grasi si glicerol prin intermediul placii turnante a metabolismului intermediar reprezentate de acetil-coenzima A. Cupele de ficat provenind de la sobolanii diabetici nu incorporeaza acetatul in lantul acizilor grasi. Adaosul de insulina stimuleaza sinteza acestora in vitro, crescand catul respirator ca urmare a utilizarii glucozei la sinteza de lipide. Activand atat procesele de stocare a glucozei sub forma de glicogen, cat si de sinteza a lipidelor si proteinelor pe seama glucidelor alimentare, insulina detine, alaturi de alti hormoni anabolizanti un im...
Download