...clinice ale starii de sanatate hepatice ne-a permis aprecierea gradului de cronicizare a infectiilor din antecedente, urmarind transformarea acestora in hepatopatii cronice. Conform datelor rezultate, ca urmare a studiului intreprins, in cei doi ani cercetati 1993,1996 ponderea hepatopatiilor cronice la bolnavii dializati nu prezinta diferente semnificative. Sub aspectul bolnavilor vechi si noi admisi la tratamentul prin hemodializa, atat in anul 1993 cat si in anul 1996, se observa o crestere a numarului de cazuri noi, dar o scadere procentuala, ceea ce semnifica o crestere a gradului de risc pentru hepatopatii cronice in paralel cu numarul sedintelor de dializa, respectiv expunerea la risc prin lipsa unei preventii. Infectia cu VHB evidentiata imunologic este foarte crescuta la toate categoriile de hemodializati studiati, fata de ponderea obisnuita populationala 54,2 si 52,1 fata de 32 din datele de literatura pentru Romania .In mod identic si infectia cu VHC este net crescuta la dializati 27,8 si 25,2 fata de ponderea populationala a infectiei 4,9 . In ambele cazuri dializa cronica poate reprezenta un factor de risc suplimentar semnificativ, mai ales in absenta respectarii unor masuri de profilaxie nespecifica sau specifica.Ambele infectii, la bolnavii dializati care prezinta semnele clinic evidentiabile ale unei hepatopatii cronice este de 4 ori superioara fata de evolutia naturala a infectiei rata de cronicizare la dializati pana la 42-45 fata de maximum 20 pe un teren biologic imun competent . Acest fapt scoate in evidenta riscul suplimentar semnificativ pentru cronicizarea infectiei cu VHB si VHC la bolnavii dializati, cronic imunodeprimati prin boala de fond si terapeutica si subliniaza necesitatea unor masuri suplimentare de preventie la aceasta categorie de bolnavi.Rata de cronicizare a infectiilor cu VHB si VHC este foarte crescuta. In cazul infectiei cu VHB se observa in timp, comparand bolnavii din 1993 cu cei din 1996, o semnificativa scadere a infectiilor si o crestere semnificativa a starii de imunitate ac-HBs de la 20,8 din 1993 comparabila cu starea de imunitate populationala de 18,3 la 45,4 din 1996, net superioara celei populationale. Acest ultim aspect favorabil pentru protectia bolnavului hemodializat cronic, este datorat masurilor de preventie aplicate, in primul rand prin vaccinare, o data cu admiterea lor in terapia prin dializa. Co - sau suprainfectia cu VHD este usor crescuta fata de nivelurile serologice populationale 2,6-4,8 fata de 2,7 , ceea ce demonstreaza riscul mare de infectie la dializati, prin VHB si VHC si mai rar prin VHD. In toate tipurile de infectie, ponderea este mai crescuta la bolnavii vechi cu tratamente prin dializa mai indelungata, fata de bolnavii noi.Profilaxia2.1. Profilaxia specifica Vaccinoprofilaxia si imunitatea postvaccinala contra HBVIn cadrul programului general de imunoprofilaxie, dupa succesul eradicarii variolei, OMS a mentinut sase boli infectioase in recomandarile sale privind Programul Global Largit de Vaccinare EPI PEV .Datorita situatiei endemo pandemice privind infectia cu VHB si consecintele sale, prevenirea HBV prin imunoprofilaxie specifica este recomandata spre aplicare in intreaga lume. In cazul VHB, metodologiile clasice de preparare a unui produs imunogen corpuscular inactivat sau viu atenuat au esuat pe rand datorita imposibilitatii cultivarii industriale in vitro a virusului. Din acest motiv, prepararea produselor imunogene la inceput a fost indreptata spre extragerea antigenului viral din plasma donatorilor de sange iar mai tarziu spre sintetizarea componentelor imun specifice, antigenice, pe calea ingineriei genetice. Astfel primele vaccinuri plasmatice apar din 1970, urmate in 1981 1982 de mai multe tipuri de vaccin ADN recombinat, preparate prin inginerie genetica pe culturi celulare de drojdie sau tesuturi.La toate tipurile de vaccin produsul final contine...
Download