...ce de eficientizare a spitalelor. Astazi spitalele din Statele Unite trateaza doar bolnavi cu severitate crescuta. Procedurile mai simple sunt efectuate in afara spitalului. Ingrijirile acordate de cadele medii sunt transferate catre unitatile intermediare sau sunt furnizate la domiciliu, iar serviciile de recuperare sunt efectuate in afara spitalului, pacientii si familiile avand mai multa responsabilitate in procesul de recuperare. IntroducereImplementarea Sistemului de Plata Prospectiv SPP pentru finantarea spitalelor la mijlocul anilor 1980 a reprezentat cea mai importanta schimbare in sistemul de sanatate de la introducerea sistemelor Medicare si Medicaid. SPP a schimbat sistemul de plata pentru cazurile acute de spitalizare finantate prin programul Medicare de la un sistem de rambursare bazat pe cost la un sistem de finantare bazat pe caz, utilizand Grupurile de Diagnostic DRG. Multe tari evalueaza sau implementaeza sisteme de finantarea a spitalelor bazate pe DRG, ca parte a efortului de control al costurilor. Exista lectii de invatat din experienta Statelor Unite A reusit SPP sa controleze costurile Informatiile legate de caurile tratate au imbunatatit managementul serviciilor in spitale, calitatea serviciilor Contextul reformei in spitaleDupa cel de-al doilea razboi mondial, Statele Unite au cunoscut o crestere a gradului de acoperire cu asigurari de sanatate. In 1940 doar 9 din populatie avea asigurare privata. Pana in 1950, 50 din populatie avea asigurare de sanatate, cea mai mare parte ca drept de angajare. In 1965 guvernul SUA a promulgat o lege care garanteaza asigurare de sanatate pentru doua categorii de populatie neacoperite prin drepturile de munca. Programul federal Medicare acopera cea mai mare parte a populatiei peste 65 de ani, persoane cu handicap si, printr-o reglementare ulteriaora, persoane cu insuficienta renala cronica. Programul Medicaid acopera anumite categorii de persoane cu venituri foarte mici sau fara venit. In prezent, aproximativ 85 din populatia SUA este acoperita cel putin partial pentru serviciile de sanatate.Costurile pentru sanatate in Statele Unite au avut o evolutie exploziva dupa cel de-al doilea razboi mondial. In 1940 SUA cheltuia 4 milioane pentru sanatate. In 1996 au fost cheltuite 1.035 miliarde . Aceasta crestere cu 26.000 a depasit cu 25 1 rata generala a inflatiei. Cresterea a fost datorata in special spitalelor. Din 1946 pana in 1982 numarul spitalelor a crescut cu 32, cel al paturilor cu 115 si numarul internarilor cu aprox. 170. In aceeasi perioada, populatia SUA a crescut cu mai putin de 70. In prezent, Statele Unite cheltuieste pentru sanatate mai mult decat orice alta tara din lume 13,5 din PIB. Pana in 1983 spitalele au stabilit preturi pentru serviciile furnizate pentru a acoperi costurile realizate, plus un beneficiu. Asiguratorii, inclusiv programele Medicare si Medicaid, au platit de regula aceste preturi. An de an preturile au crescut si serviciile spitalicesti s-au extins. La inceputul anilor 1980 costurile Medicare au ingrijorat Congresul SUA. Deoarece cheltuielile spitalicesti reprezentau cea mai mare parte a costurilor acoperite de Medicare pentru populatia varstnica, guvernul s-a concentrat pe reforma spitalelor. Sistemul de Plata ProspectivaOctombrie 1983 a marcat inceputul unei noi metodologii de finantare, conceputa ca tarif unic pentru spitalizarea pentru o anumita patologie. Pentru prima data a fost fixat un tarif national de catre o institutie din afara spitalului. Administratia pentru Finantarea Serviciilor de Sanatate HCFA, apartinand Departamentului pentru Sanatate si Servicii Umane DHHS a impus primul set de tarife nationale pentru programul public Medicare.HCFA a selectat sistemul de clasificare bazat pe Grupe de Diagnostic DRG ca baza a sistemului de plata. O echipa de cercetatori de la Yale, condusa de Robert Fetter si John Thompson, au dezoltat initial Grupurile de Diagnostic in scopul imbunatatirii managementului si eficientei spitalicesti, ulterior servind ca baza pentru plata prospectiva a spitalelor. Sistemul a inclus toate serviciile spitalicesti mii de diagnostice si proceduri, costuri mari si mici, dezvoltand categorii semnificative dpdv clinic, cu un numar rezonabil de grupe. In timp ce realizarea lor a fost remarcabila, criticii au aratat deficientele utilizarii DRG-urilor ca baza de finantareDRG-urile nu erau semnificative dpdv clinic. Unele DRG-uri chirurgicale erau bazate pe proceduri regionale ex. craniotomie, in timp ce altele pe proceduri specifice de organ ex. apendicectomie. DRG-urile medicale includeau alaturi de diagnostice si probleme medicale ex. septicemia, semne sau simptome.DRG-urile nu reflectau in mod adecvat severitatea bolii la multi pacienti, determinand spitalele sa evite pacientii cu grad crescut de severitate.DRG-urile utilizau tratamente anumite interventii chirurgicale sau tratamente medicale pentru incadrarea intr-un anumit grup, creand astfel stimulente pentru utilizarea tratamentelor mai profitabile, in locul celor mai eficiente sau adecvate.Valorile Relative ale DRG-urilor erau calculate pe baza unor date lipsite de incredere, punand in pericol ingrijirile acordate pacientilor.DRG-urile nu puteau tine pasul cu schimbarile in tratamentele si tehnologiile medicale, calitatea ingrijirilor fiind posibil afectata.In ciuda acestor obiectii si avertizari, sistemul de plata prospectiv Medicare a fost instituit. Unele din aceste deficiente mai exista si in prezent, altele au fost rezolvate prin ajustarea sistemului de clasificare, imbunatatirea calitatii datelor si a sistemului de finantare. Este important de mentionat ca sistemul de clasificare a reprezentat doar fundamentul sistemului de plata. Intelegerea DRG-urilor inseamna intelegerea efectelor combinate ale sistemului de clasificare si a celui de finantare.Sistemul de plata Sistemul de plata prospectiv Medicare a acoperit initial doar costurile directe legate de ingrijirea pacientilor. Tarifele nationale au fost ajustate cu costurile suplimentare specifice pentru cazurile extreme f. costisitoare, educatia medicala si ingrijirea cazurilor sociale. Aceste ajustari au fost extrem de importante pentru spitalele care le primeau adesea spitale universitare. Pentru majoritatea spitalelor universitare, plata bazata pe DRG reprezenta mai putin de 23 din totalul finantarii prospective, diferenta fiind in principal reprezentata de ajustarea pentru educatie incluzand atat costurile directe legate de salariile rezindentilor, cat si costurile indirecte tratamentul unor pacienti mai gravi, personal suplimentar si costuri de infrastructura asociate cu procesele de educatie si cercetare. Spitalele au primit de asemenea diferente pentru locatia urban-rural si pentru diferentele locale de salarizare.Pentru a usura tranzitia catre o plata prospectiva a spitalelor, s-a utilizat initial un amestec intre rata nationala si cea specifica spitalului. Din 1987 au fost utilizate exclusiv noile rate nationale. Din 19...
Download