..., Plegomazin-triflupromazina Vesprim-levomepromazina Nozinan compusi cu catena laterala piperidinica-tioridazina Melleril-periciazina Neuleptil- mesoridazina Serentil-piperacetazina Quidecompusi cu catena laterala piperazinica- trifluoperazina Stelazine- tioproperazina Mjeptil- acetofenazina Tindal- perfenazina Trilafon- proclorperazina Emetiral - flufenazina Prolixin- carfenazina ProketazineSe stie ca fenotiazinele neuroleptice blocheaza o serie de receptori farmacologici, si in primul rand pe cei dopaminergici dar si adrenergici , serotoninergici, colinergici etc. Toxicocinetica dupa absorbtie fenotiazinele difuzeaza repede in toate tesuturile. Biotransformarea are loc rapid si intens la nivelul sisitemului triciclic cu formarea sulfoxizilor si a metabolitilor fenolici. Unii metaboliti sunt activi biologici si altii inactivi. Se elimina rapid pe cale renala. Eliminarea este diferentiata in functie de derivat. Trec bariera placentara.Simptomatologia intoxicatie acuta se manifesta prin tulburarinervoase somnolenta ataxie tremuraturi, contractii musculare, mai rar convulsii urmate de coma abolirea reflexelor si hipotermie, mioza, tulburari respiratorii, cardiocirculatorii.Tratament - se efectueaza spalaturi stomacale sau se provoaca voma. Se administreaza purgative ulei de ricin Epurarea renala se face prin diureza fortata. De asemenea se combat convulsiile si starea de agitatie, precum si insuficienta respiratory si circulatory acuta.IdentificareSe face pe corp delict, voma, spalatura stomacala prin extractie cloroformica alcalinaO sol. alcoolica de fenotiazina la tratare cu 10 picaturi apa de brom si agitare se coloreaza intens in rosu.La tratare cu o picatura de clorura ferica, solutia alcoolica de fenotiazina se coloreaza intens in verde.Reziduul de la extractia alcalina se trateaza cu o picatura de acid azotic fumans, apare o coloratie rosie. Amestecul se dilueaza cu 50 ml apa apare o tulbureala. La 1 ml din aceasta solutie se adauga 1 ml solutie sulfat feros, 1 ml acid clorhidric diluat si 0.10 grame pulbere de zinc, incalzind amestecul la fierbere. Apare o coloratie violeta.ToxicitateActiunea ei antihelmintica nu este insa suficient de puternica pentru a justifica utilizarea ei, avand in vedere riscurile de intoxicatie la care expune. Actiunea ei toxica se bazeaza pe trcerea de la fenotiazina la fenotiazona care este de 10 ori mai toxica.Are o actiune toxica asupra globulelor rosii provocand o anemie hemolitica. Cauzeaza o fotosensibilizare a pielii.S-a stabilit ca susceptibilitatea animalelor la intoxicatie descreste in ordinea cal, porc, rumegatoare mari, rumegatoare mici, pasari.Cal adultul se intoxica cu doze de peste 50grame, iar calul tanar cu doze de peste 30 gramePorcul susceptibil la intoxicatie, frecvent tineretul porcin si cei cu antecedente de enterita sunt foarte sensibili.Rumegatoarele mari sunt mai expuse la intoxicatie daca sunt intens parazitate, anemice.Rumegatoarele mici sunt cele mai rezistente la intoxicatie, in special caprele, la care doze mari de fenotiazina nu au avut efecte nedorite nici asupra mamelor tratate nici asupra iezilor.AnatomopatologicIn intoxicatii cu fenotiazina, se vor gasi leziuni renale si hepatice. Aceste intoxicatii sunt accidentale sau de origine medicamentoasa intoleranta la medicamentSimptomatologieAdministrarea fenotiazinei este urmata deseori de greturi varsaturi, epigastralgii, colici abdominale, diaree. S-au mai semnalat anemii grave hemolitice cu corpusculi Heinz in hematii, hepatite toxice evoluand cu icter, nefroze cu 1-2 grame albumine in urina, tahicardie, leziuni pancreatice, dermite ale portiunilor de piele expuse la lumina, delir, coma. Cal abatere, slabire, anorexie, hemoglobinurie, anemie, icter hemolitic, oligurie, constipatie, colica, hipotermie, tahicardie.Porc inapetenta, cecitate, depresie, ataxie, mersul in manej, astazie, convulsii in decubit lateral. Daca e expus la soare in timpul tratamentului, apar semnele dermatozei de fotosensibilizare la 10-15 ore de la administrare. Opacifierea corneei se observa frecvent la indivizii fotosensibilizati.Rumegatoare mari fotosensibilizarea este principalul efect toxic care apare dupa 36 ore de la administrarea dozei terapeutice, viteii pot prezenta leziuni de cheratita sau chiar ulcer cornean si isi pierd vederea in procent mare.Rumegatoare mici au fost descrise simptome de fotosensibilizare la mieii tratati individual oral dupa 12-36 ore.Simptomele sunt doar localizate la extremitatea cefalica si constau in prurit, congestie, edem al urechilor si botului. Dupa cateva zile zonele afectate se crustizeaza. Au fost semnalate leziuni oculare opacifierea corneei dar in procentaj mult mai mic ca la vitei.Tratament si prevenire Prevenirea intoxicatiilor se face prin administrarea unei ratii bogate in principii nutritive, cu cateva zile inaintea tratamentului. Taratele sau alte furaje laxative administrate in timpul tratamentului previn constipatia si colica. Tratamentul curativ reclama hemotransfuzia si administrarea purgativelor saline sau uleioase.La rumegatoare mari prevenirea intoxicatiilor se face prin evitarea expunerilor la soare dupa tratament, mai ales in zilele insorite de vara si iarna.Intoxicatia cu plante ce contin alcaloizi heterociclici cu nucleu tropanicGeneralitatiAlcaloizii sunt principii organice vegetale care contin unul sau mai multe nuclee heterociclice azotate, cu proprietati bazice imprimate de gruparea NH2Alcaloizii nu sunt solubili in apa, decat in mica masura, dizolvandu-se in schimb cu usurinta in alcool si eter. Au gust amar si sunt foarte toxici. Ei sunt reprezentati in toate partile plantei, una si aceeasi planta putand contine mai multi alcaloizi.In general alcaloizii actioneaza toxic asupra sistemului mervos si parenchimelor si in mai mica masura asupra pielii. Sunt absorbiti cu usurinta de carbune. Cele mai frecvente intoxicatii cu alcaloizi heterociclici cu nucleu tropanic sunt determinate de atropina matraguna, beladonina ciumafaie, apoatropina matraguna, ciumafaie, maselarita, nebunarita.Intoxicatii intoxicatia cu Atropa belladonna fam Solanaceae matraguna. Cireasa lupului, imparateasa este o planta perena, robusta la baza lemnoasa, intalnita frecvent prin padurile umbroase de dealuri si munte din Europa meridionala. Poate sa atinga 2 metri inaltime. Frunzele sunt alterne, cu lamina alungita, inegala, penat nervata. Florile sunt solitare, campanulate de culoare verde cu purpuriu inchis. Fructul este o baca invelita in caliciul persistent. Drogul este format din frunze si radacini Belladonnae folium et radix frunzele se recolteaza inaite de inflorire, iar radacinile mai tarziu recolta cea mai buna se obtine la al treilea an de cultura odata recoltate, frunzele se usuca la soare. Planta verde contine hoisciamina, care prin racemizare trece in atropina classic parasimpaticoliticPricipii toxici hiosciamina care prin uscare se transforma in izomerul sau dextrogir, rezultand un racem, atropina, scopolamine, be...
Download