...ca i se va fura comoara si cerceteaza necontenit locul unde a ascuns-o. Devine banuitor fata de toti si intra in panica usor, la orice gest, la orice miscare. Nu mai iese afara din casa si devine temator, pana si fata de copilul sau. Din nemiscarea ei, in locul unde a ascuns-o, ulcica blestemata domina toata activitatea casei. Lyconides, pentru a obtine ca Euclio sa-si dea consimtamantul la casatoria lui cu Phaedria, fiica acestuia, pune la cale furtul comorii. Scena de disperare a avarului, in momentul cand nu mai gaseste ulcica la locul ei, a devenit celebraSunt pierdut... m-au ucis... am murit! Unde sa alerg Unde sa nu alerg Stai! Stai! Dar pe cine sa opresc Nu stiu, nu mai stiu nimic... sunt orb! Unde sa ma duc Unde ma aflu Cine sunt Nu-mi mai am capul pe umeri, nu mai stiu ce e cu mine. Ah! ... va rog, va implor, va cad in genunchi, veniti-mi in ajutor, aratati-mi pe acela care m-a furat... Iata-l, iata-l colo! Voi, voi, astia care va ascundeti sub hainele voastre albe si care va asezati pe banca, vreti sa pareti oameni cinstiti... Tu, tu, vorbeste! Hei, vreau sa te cred chipul tau imi spune ca ai fi om cumsecade. Ce De ce radeti Va cunosc eu pe toti stiu bine ca aici sunteti multi hoti. Ce Nu Nimeni nu a furat-o ... Ma sufoci, ma omori... Spune, spune o data, cine e ... A, nu stii Vai, vai nenorocitul de mine! Sunt pierdut. S-a sfarsit cu mine!.... Izbitoare apare tonalitatea romana conferita intrigii prologul este incredintat unui Lar familiaris, care joaca rolul Providentei si recompenseaza pietatea dovedita de Phaedria fata de el. Pe de alta parte, sentimentele lui Euclio, atitudinea lui din momentul descoperirii comorii, traumatismul provocat de imbogatire exprima fara indoiala o conceptie filozofica sursa ei o aflam in Etica Nicomachica a lui Aristotel, care face din avaritie una din neputintele batranetii. Avarul lui Moliere a adus celelebritate Aululariei, in care eroul, desi descopera o comoara care il face bogat, continua sa traiasca in lipsuri, cu teama dezumanizanta ca ar putea fi pradat. Euclio, ca expresie a unui viciu general uman, se regaseste in Harpagon, personajul lui Moliere, care, prin renumele autorului sau, a devenit punctul de referinta al acestei tipologii.Subiectul este centrat pe o singura, dar dominanta trasatura de caracter a eroului. Pe parcursul celor cinci acte, actiunea graviteaza in jurul lui Harpagon, despre care nu stim decat ca are aproximativ saizeci de ani, ca este tatal a doi copii, Cleant si Eliza, si ca este indragostit de tanara Mariana. In vreme ce batranul Harpagon, indragostit de Mariana, ezita sa o ceara in casatorie la gandul ca este lipsita de zestre, cei doi copii ai sai traiesc si ei misterul si dramele iubirii. Eliza impartaseste dragostea cu Valeriu, care, pentru a o putea cere in casatorie, devine servitorul lui Harpagon, iar Cleant este indragostit chiar de Mariana.Pe de alta parte, preocuparile batranului avar se indreapta si spre chivernisirea copiilor sai, fara ca aceasta sa-i afecteze in vreun fel averea. De aceea, el doreste sa-1 insoare pe Cleant cu o vaduva bogata, iar pentru Eliza gaseste o partida potrivita in persoana lui Anselm, batran, dar bogat. Actul I se incheie in plina confuzie, Cleant incurajand laudele pe care tatal sau i le face Marianei, pentru a afla cu stupoare ca acesta intentioneaza sa se insoare cu iubita lui In actul al II-lea, Cleant doreste sa obtina, prin intermediul servitorului sau, La Fleche, un imprumut, fara a sti ca in spatele camatarului nu este altcineva decat tatal sau. Pusi fata in fata in aceasta imprejurare ridicola, cei doi se invinuiesc unul pe celalalt pentru camatarie, respectiv pentru risipa. Actiunea cuprinde, in cel de-al treilea act, scenele legate de intalnirea dintre toate personajele implicate in conflict. Pregatirea vizitei celor trei pretendenti starneste hohote de ras servitorii sunt instruiti sa toarne vinul cu socoteala, sa recupereze rapid toate resturile, sa gateasca pentru opt oaspeti, desi vor fi zece, si sa stea cu spatele la perete pentru a nu se observa gaurile din hainele lor mult prea vechi. Dupa ce, spulberand elanul jupanului Jacques, Harpagon decide sa se gateasca doar fasole cu o ciozvarta de berbec gras, avarul este caracterizat de vechiul sau servitor, care se face, cu acest prilej, ecoul celor din jurUnii spun ca tipariti pe socoteala dumneavoastra calendare in care zilele de post sunt trecute in numar indoit si ca va siliti oamenii sa le tina, ca sa va bagati in buzunar ce v-ar costa mancarea de dulce. i...s Altul povesteste ca ati dat in judecata pisica vecinului, fiindca v-a mancat ce-a mai ramas dintr-o friptura de berbec. i...s Sunteti rasul si batjocura tuturor nu va spun decat zgarcitul care-si mananca de sub unghie, scarbosul, camatarul. Cel care descopera comoara bine ascunsa a batranului este La Fleche si i-o da stapanului sau, care dispare cu ea. Actul final il surprinde pe Harpagon in cea mai adanca disperare, incercand sa-si recupereze caseta eu cei zece mii de galbeniHotii! Hotii! Asasinii! Ucigasii! Dreptate sfanta, Cerule drept! sunt pierdut, m-au omorat, mi-au taiat beregata, mi-au furat banii! Cine poate sa fie Unde s-a dus Unde e Unde se ascunde Cum sa fac sa-l gasesc Unde sa nu alerg Unde sa alerg Nu-i colea Nu-i aici Cine e Pune mana pe el! Da-mi banii inapoi, talharule! ... Se apuca singur de brat Ah! tot eu sunt. Mi se turbura mintea si nu mai stiu unde ma gasesc si ce fac. Vai! sarmanii mei bani, sarmanii mei bani, scumpii mei prieteni! am fost lipsit de voi si pentru ca v-au rapit, mi-am pierdut propteaua, mangaierea, bucuria. Totul s-a sfarsit pentru mine si nu mai am ce cauta pe lume. Fara voi imi e cu neputinta sa mai traiesc. S-a ispravit, nu mai am, mor, am murit, sunt inmormantat! Delirul declansat de febra banilor este sugestiv si izbitor de asemanator intre cele doua fragmente, ceea ce arata inainte de toate puterea banilor de a lua mintile, de a schimba comportamentul uman pana la a friza absurdul si chiar, patologicul. Se ilustreaza foarte bine imperfectiunea naturii umane, excesele ei si faptul ca avaritia este unul dintre defectele genetice ancestrale. Aceste replici plaseaza actiunea in domeniul tragicomicului, pentru ca desi atat Euclio, cat si Harpagon traiesc un moment tragic, marcati de furtul comorii, totusi replicile sustin un comic de limbaj, absolut savuros. Banuit de furt este Valeriu, iar, in vreme ce tanarul ii vorbeste despre iubirea sa pentru liza, Harpagon crede ca subiectul este nepretuita sa caseta. Rasturnarea tipica de situatie se produce in final, cand Anselm descopera ca Valriu si Mariana sunt chiar copiii sai. Deznodamantul, in conformitate cu normele speciei, este unul fericit, desi povestea in sine este tragica. Personajele isi gasesc ferici...
Download