...au simpli spectatori, transcriind verosimil, faptul trait.G. G. Ursu stabileste principiul conform caruia rezulta ca sfera memorialistica nu contine compilatia din alti autori, fara experienta directa, gen cronica lui Grigore Ureche nici informatia din traditia populara invaluita in miraculos.Criticii literari s-au referit deseori asupra faptului ca Grigore Ureche, avind darul cercetarii morale nu ne-a lasat memorii, ca si urmasii sai si ne-a relatat foarte putin din amintirile tatalui sau si nimic din experienta sa directa.D. Pacurariu afirma ca Memorialistica presupune o viziune mai exacta, o perspectiva veridica asupra evenimentelor evocate. Cronicarii nostri memorialisti au declarat superioritatea cronicarilor bastinasi fata de cei straini, asa cum a facut-o Neculce sau superioritatea simtului vazului fata de cel al auzului ca Miron Costin.Pentru ei evocarea evenimentelor traite de autor insemna o mai mare garantie de exactitate si adevar. Cronicarii nostri memorialisti oscileaza, insa intre subiectiv si obiectiv, caracterul pasionat al operei lor reiese doar din specificul eului memorialistic, ce evoca evenimente concrete.Insusi Miron Costin, mai impartial ca alti cronicari, amesteca in aprecierea oamenilor si evenimentelor, resentimentele familiei exemplu ura impotriva lui tefan Tomsa portret negru in cronica.Nu este intimplator faptul ca Ion Neculce consacra aproape o treime din letopisetul sau domniei Cantemirestilor, cind se stie ca el, atasat politicii acestora, urmareste cu multa antipatie pe adversarii lor, in frunte cu Constantin Brincoveanu.In cronicile memorii se confrunta adesea datele trecutului cu cerintele prezentului. Cronicarii retin ceea ce pentru ei are o semnificatie deosebita. In momentul cind au scris, unele lucruri au putut ramine indiferente, altele insa, treceau pe primul plan al memoriei, faptele colorindu-se cu conditiile prezentului. Este evident ca personalitatea lui Dimitrie Cantemir se deosebea in memoria si constiinta lui Ion Neculce, in momentul cind isi scria letopisetul, de aceea din timpul strinsei lor colaborari.Cronicile memorialistice reflecta, deci acest proces dinamic al memoriei. Cronica memorialistica poate fi arta si document, literatura si istorie, dar poate avea numai valoare documentar istorica, atunci cind nu se poate inalta de la contingent la universal si nu poate sugera o filosofie de viata .Cronicarii n-au fost artisti in sensul de azi al cuvintului, pentru ca le-a lipsit intentia clara de arta. Scopul lor a fost de a scrie lucrari de istorie. Valorile literare sunt remarcabile in rezultat, chiar daca unora dintre ei le-ar fi lipsit efortul artistic constient . Aceasta se explica prin faptul ca unii dintre cronicarii nostri au avut calitati care apartin artisticului intuitie lucida, adincime psihologica, fantezie originala, sensibilitate pentru expresie si nu in ultimul rind har dumnezeiesc.Ca arta narativa,cronica memorialistica se impune in primul rind prin tehnica portretului si a personajului literar. Anume prin aceasta trasatura se face diferentierea valorica dintre cronici, unele verosimile realizari artistice, altele fiind simple documente istorice. Galeria de siluete, de portrete, personaje este de o bogatie si varietate dintre cele mai impresionante in cronica memorialistica a lui Ion Neculce, Miron Costin etc.Este elocventa comparatia dintre diferiti cronicari care, povestind despre aceleasi evenimente la care au participat, fac portretul acelorasi personalitati cunoscute.Este foarte interesanta comparatia intre structura portretelor la Grigore Ureche, cronicar nememorialist si aceea a unui cronicar predominant memorialist ca Ion Neculce. Ureche face in portretul lui tefan cel Mare sinteza istorica si folclorica a insusirilor morale ale unui stralucit domn, Neculce resimte mult mai pregnant impresia insusirilor fizice a unor personalitati pe care le-a cunoscut. E de ajuns sa citam figurile lui Constantin Cantemir, Gheorghe Duca...
Download