...tii particulare, etc. Semiotica este o disciplina relativ recenta ea a aparut la inceputul secolului al XX-lea. Marii ei precursori, cercetatorii care au fundamentat aceasta teorie sunt lingvistul elvetian Ferdinand de Saussure 1857-1913, in Europa, si omul de stiinta Charles Sanders Pierce, in Statele Unite 1839-1914.Saussure, care si-a consacrat viata studierii limbii, a plecat tocmai de la principiul ca limba nu este singurul sistem de semne ce exprima idei pentru a comunica. El a conceput deci semiologia ca pe o stiinta generala a semnelor, ce trebuie inventata si in cadrul careia lingvistica, studiul sistematic al limbii ar sta pe primul loc, desi, tot el recunoaste, limba nu este decat un sistem particular.Pierce, in schimb, nu a studiat inainte de toate limba, ci a cautat de la bun inceput, o teorie generala a semnelor si o tipologie, foarte generala, care sa cuprinda si limba, binenteles, dar inserata si relativizata intr-o perspectiva mai larga.Un semn este o materialitate pe care o percepem cu ajutorul unuia sau mai multor simturi pe care le avem. El poate fi vazut, auzit, mirosit, atins sau chiar gustat. Totusi, un semn este ceva care tine loc de altceva pentru cineva, sub un oarecare raport sau un oarecare titlu Pierce, apud. Delly, 1997.Aceasta definitie are meritul de a arata ca un semn intretine o relatie solidara intre trei poli cel putin si nu doar doi asa cum este cazul la Saussure fata perceptibila a semnului semnificant St, ceea ce reprezinta obiect sau referent, si ceea ce semnifica interpretant sau semnificat Se. Triunghiularitatea prezentata mai sus reprezinta dinamica oricarui semn ca proces semiotic, a carui semnificatie depinde de contextul aparitiei sale si de asteptarea receptorului sau.Astfel, desi semnele pot fi multiple si diferite, ele ar avea dupa parerea lui Pierce o structura comuna, implicand acea dinamica tripolara care leaga referentul de semnificant si semnificat. Daca semnele au insa o structura comuna asta nu inseamna ca sunt identice un cuvant nu este acelasi lucru cu o fotografie, nici cu o haina sau un semn de circulatie. i totusi, toate acestea pot insemna altceva decat ceea ce sunt ele insele si deci se pot constitui in semne.2.2. Imaginea ca semnIn ceea ce priveste imaginea, in tipologia semnelor, Pierce o va include in clasificarea sa ca pe o subcategorie a icoanei. Putem vorbi de un caracter heterogen al imagini, intelegand prin aceasta felul in care ea reuneste si coordoneaza intr-un cadru fix intre niste limite diferite categorii de semne imagini in sensul teoretic al termenului semne iconice, analogice dar si semne plastice culori, forme, compozitie interna, textura, si semne lingvistice, limbaj verbal. Relatia dintre ele, interactiunea dintre ele, da un sens pe care noi am invatat, mai mult sau mai putin constient, sa-l descifram. 2.3. Imaginile publicitareImaginile publicitare sunt dintre imaginile care se preteaza cel mai bine la analiza. Adesea sinonime chiar cu termenul de imagine, ele constituie un fel de prototip de imagine mediatica, atunci cand este vorba despre mai mult decat o imagine. Ea a fost una dintre primele obiecte de observatie pentru semiologia imaginii de debut a anilor 1960 si care, la randul ei, a introdus un nou arbore teoretic in publicitate.Mai precis, in anii 1960 Barthes elaboreaza mecanismul de functionare a imaginii in termeni de retorica. Propunerea este inca timida, dar Barthes intelege totusi termenul de retorica sub doua aspecte pe de-o parte ca mod de convingere si argumentare ca inventio si pe de alta parte, in termen de figuri stil sau elocutio si acestea legate de imagine. Barthes ii recunoaste imaginii facultatea de a provoca o semnificatie secundara plecand de la o semnificatie primara, de la un semn plin. De exemplu, fotografia semnificant care imi permite sa recunosc tomate, ardei iuti sau cepe semnificati constituie un semn plin un semnificant ...
Download