...n urma stabilindu-se la unul sau altul dinre poli, in functie denatura, tipul, numarul si valoarea situatiilor de viata parcurse de copilintarirea sau sanctionarea lor exterior-educativagratificarea sau condamnarea lorasimilarea sau respingerea lor prin invatare.Procesul este insa mai complex, fiind determinat atat de numarul situatiilor pozitive sau negative cu care se intalneste de intarirea sistematica a unora dintre ele.Cand numarul situatiilor si intaririlor este egal copilul se afla intr-o dispozitie tensional-conflictuala, echivalenta starii de disonanta cognitiva, comportamentul sau fiind fie de de expectativa, fie de cautare activa pentru a depasi sau cel putin pentru a reduce disonanta pe care o traieste. In aceasta situatie, balanta este in echilibru sau tinde sa se dezechilibreze.Daca numarul situatiilor si intaririlor pozitive il intrece pe al celor negative, atunci evolutia spre rolul pozitiv este evidenta, balanta dezechilibrandu-se in favoarea trasaturilor caracteriale bune.In ambele cazuri o trasatura iese invingatoare si devine precumpanitoare in conduita individului numai in urma luptei, a ciocnirii cu cea opusa ei.Trasatura invinsa nu dispare insa, ci se pastreaza sub forma unor reziduri, putand fi reactualizata in diferite alte situatii.Trasatura caracteriala este insa prima, care dispune de stabilitate, cea ce-a doua avand o manifestare intamplatoare in comportament.In provocarea luptei dintre trasaturi o mare semnificatie o au atat influentele educative exterioare, cat si propriile forte ale celui in cauza care poate evita sau contracara influentele negative ale mediului si cauta, asimila pe cele pozitive el se poate opune sau sustrage primelor, le poate provoca sau chiar crea pe celelalte.In acest proces caracterul se schimba din ,,mod de reactie, in mod de relatie MeasiscevModelul balantei caracteriale are o tripla semnificatiearata si explica mecanismul psihologic al formarii caracterului, forta motrice a dezvoltarii acestuia care consta, in principal, in opozitia dintre contrarii, in ciocnirea si lupta lorsugereaza interpretarea caracterului nu doar ca formandu-se din afara, nu doar ca rezultat automat si exclusiv al determinarilor sociale, ci si ca autoformandu-se din interior, cu participarea activa a individului. conduce spre stabilirea unei tipologii caracteriale.Cand pe unul dintre talerele balantei se aduna mai multe trasaturi pozitive, putem vorbi de un ,,om de caracter , iar cand dominante sunt trasaturile negative, vorbim de un ,,om fara caracter om cu un ,,caracter negativ .Cand balanta se afla in echilibru, avand acelasi numar de trasaturi si pe un taler si pe altul, avem de-a face cu un caracter indecis, indefinit, contradictoriu. Modelul cercurilor concentrice caracterialeIsi are originea in conceptia lui Allport cu privire la insusirile trasaturile de P clasificate in trasaturi comune care ii aseamana pe oameni si in virtutea carora acestia pot fi comparati unii cu altii si trasaturi individuale, denumite dispozitii personale ele diferentiindu-i pe oameni unii de altii.Trasaturile individuale sunt de 3 tipuricardinale dominante, cu semnificatie majora pentru viata oamenilor, constituind ,,radacinile vietiicentrale evidente, generalizate, constante, controland un mare numar de situatii obisnuite, comunesecundare periferice, mai putin active, exprima aspecte neesentiale de manifestare a individului au o existenta minora si latentaDispozitiile sunt clasificate in functie de numarul si rolul lor.dispozitiile cardinale, sunt putine la numar, una, doua, dar cu rol esential in comportament, controlandu-le pe celelalte in situatii deosebitedispozitiile centrale sunt mai numeroase, dar intervin in situatii obisnuite de viatadispozitiile secundare sunt si mai numeroase, dar au o existenta latenta si controleaza mai putin comportamentul individului.Clasificarea lui Allport a sugerat dispunerea dispozitiilor personale in 3 cercuri concentricein cercul de la mijloc sunt amplasate trasaturile cardinalein urmatorul cerc trasaturile centralein cel de la periferie, in cercul cel mai mare, trasaturile secundare.Trasaturile caracteriale autentice sunt doar primele 2 care dispun de constanta.Trasaturile secundare ar putea reprezenta fie ,,reziduri caracteriale, adica trasaturi care au iesit invinse din ciocnirile, conflictele si contradictiile ce au avut loc, fara a dispare insa cu totul, fie ,,potentialitati caracteriale, adica trasaturi aflate in germene, dar care la un moment dat ar putea deveni active.Trasaturile aflate in cele 3 cercuri concentrice au un caracter mobil, flexibil, putand trece, in functie de cerinte, situatii dintr-un cerc in altul.Nu este vorba doar de faptul ca situatii diferite declanseaza intrarea in functiune a unor trasaturi diferite, ci chiar de transformarea, convertirea trasaturilor caracteriale negative in pozitive sau invers.In acest proces rolul esential revine educatiei care poate planui o serie de masuri menite a contribui la ,,deplasarea unor trasaturi dintr-un cerc in altul.Prin educatie omul isi da seama de valoarea trasaturilor caracteriale, care sunt bune si care rele, care trebuie formate si promovate in conduita si care estompate sau chiar inlaturate.La realizarea unor astfel de ,,transformari individul este ,,fortat de insasi situatiile, imprejurarile, normele, valorile cu care intra in contact.Ceea ce era acceptabil si dezirabil la un anumit moment dat devine intolerabil sau indezirabil la un alt moment dat.In acest model ierarhizarea este sugerata de suprapunerea unora peste altele a celor 3 cercuri sau straturi caracteriale, nu exista relatii, legaturi nici intre trasaturile ce apartin unor cercuri diferite, nici intre cele aflate in interiorul fiecarui cerc, acestea din urma fiind dispuse la intamplare, unele langa altele, in neoranduiala. Relevanta teoretico-aplicativa a modelului cercurilor concentrice caracteriale se concretizeaza in urmatoarelemodelul permite intelegerea exacta a comportamentului concret al omului datorat in esenta de coexistenta diferitelor trasaturi caracteriale cu semnificatii, ponderi si roluri diferite, si de manifestarea lor diferentiata in functie de particularitatile situatiilor intalniteofera posibilitatea explicarii atat a dinamicii structurii generale a caracterului, cat si a fiecarei trasaturi caracteriale in parte, dinamica ce se poate manifesta in ambele sensuri fie trecerea de la trasaturile cardinale la cele centrale si in final la cele secundare, fie invers uneori caracterul parcurge etape de pozitivare a trasaturilor sale, in timp ce alteori el parcurge etape de negativare a trasaturilormodelul poate juca rolul unui instrument de valorizare a unor insusiri de P, mai ales atunci cand nu cunoastem s...
Download