...ate de existenta sau de manifestare a unor stari, proprietati, raporturi sau tendinte ale sistemelor, care decurge din factori periferici sau exteriori ai acestora si se caracterizeaza prin variabilitate si inconstanta, putand sa se produca sau nu, sa se produca intr-un fel sau altul, fara sa afecteze esenta si integrativitatea sistemelor.Desi, prin rolul lor diferit in determinarea sistemelor, se opun, necesitatea si intamplarea se presupun totodata si se coreleaza reciproc. Necesitatea caracterizeaza determinarea calitativa a sistemului, ii conditioneaza esenta, iar intamplarea il afecteaza in mod ocazional si inconstant, conditionand particularitatile fenomenalizarii esentei acestuia.Necesitatea si intamplarea sunt moduri de manifestare caracteristice nu numai realului, ci si ale posibilului ele nu pot insa caracteriza imposibilul, deoarece acesta nu poseda atributele de existenta si devenire. Ca forme de manifestare ale posibilului, necesitatea caracterizeaza perspectivele pe care le au sistemele, directiile sau tendintele lor fundamentale de evolutie, iar intamplarea creeaza campul de variabilitate in diacronia obiectiva a sistemelor, jocul oscilatoriu al posibilitatilor alternative ulterioare pe care le au acestea.Asadar, necesitatea si intamplarea sunt modalitati obiective universale si complementare ale existentei si ale devenirii, aflate intr-un raport de unitate contradictorie. Ele nu se pot manifesta izolat, in stare pura, ci doar in corelatie si dependenta reciproca, constituind aspecte si laturi diferite ale structurii si dinamicii aceluiasi sistem. Aspectele intamplatoare insotesc totdeauna necesitatea, dar se subordoneaza acesteia, asa cum particularul se subordoneaza generalului si fenomenul, esentei.Gandirea materialista a manifestat in toate epocile preocupare pentru intelegerea caracterului necesar al desfasurarii necesar fenomenelor filosofia materialista premarxista a mers insa, in mod invariabil, pe linia opozitiei absolute dintre necesitate si intamplare, absolutizand de regula necesitatea si negand existenta obiectiva a intamplarii.In aceasta maniera apare intelegerea necesitatii lui Democrit, care vede ordinea primara a lucrurilor in miscarea riguros necesara a atomilor pe verticala. Intamplarea, considerata de el ca un fenomen necauzal, este exclusa din ordinea lucrurilor, iar afirmarea ei este pusa pe seama ignorantei.Materialismul modern a pastrat, de asemenea, convingerea ca in natura totul exista si se desfasoara in mod necesar si ca noi calificam drept intamplatoare acele fenomene necesare ale caror cauze nu ne sunt inca cunoscute. Spinoza considera, de exemplu, ca un fenomen este calificat ca intamplator din cauza imperfectiunii cunostintelor noastre si ca aprofundarea acestora duce la suprimarea intamplarii. Iar d Holbach afirma ca noi ii atribuim hazardului toate efectele a caror legatura cu cauzele lor nu o vedem. Asadar, folosim cuvantul hazard pentru a ascunde nestiinta noastra cu privire al cauza naturale care produc efectele nu exista nici hazard, nici ceva neprevazut in aceasta natura, unde nu exista efect fara cauza suficienta si unde toate cauzele actioneaza pe baza unor legi fixe Ba chiar si societatea este supusa aceleiasi necesitati riguroase, toate raporturile si toate evenimentele fiind cauze la fel de hotaratoare pentru viata sociala necesitatea care conduce miscarile lumii fizice conduce si miscarile lumii morale, in care totul este deci supus fatalitatii. Prea multa acreala in bila unui fanatic, un sange prea infierbantat in inima unui cuceritor, o digestie grea in stomacul unui monarh, un capriciu care trece prin mintea unei femei, sunt cauze suficiente pentru a face sa se produca razboaie. Pe linia neintelegerii corecte a raportului dintre necesitate si intamplare merge si Helvetius, cu deosebirea ca el supraapreciaza intamplarea, reducand necesitatea la aceasta evenimentele din viata noastra, aparitia marilor personalitati, a descoperirilor in...
Download