...eziilor pe care Cosbuc le-a scris de-a lungul vietii reflecta, in mod inevitabil, fascinatia sa fata de cel mai reprezentativ simbol al romanilor satul, alaturi de traditiile, obiceiurile si sentimentele taranilor de aici.Cosbuc a proiectat o epopee bazata pe motive folclorice insa toata munca lui s-a concretizat doar in cateva fragmente care au dat mai apoi nastere la doua balade care vorbesc despre marile evenimente din viata satului Nunta Zamfirei, o descriere a ceremonialului nuntii taranesti si Moartea lui Fulger, o evocare a stravechiul ritual al inmormantarii.Balada Nunta Zamfirei ne face sa asistam la nunta fetei lui Sageata-imparat, Zamfira, cu printul rasaritean Viorel. Daca inlaturam elementul fabulos descoperim o lume reala, usor de recunoscut, prin nimic falsificata. Personajele, cu numele lor situeaza poezia in limitele traditiei si basmului. Zamfira, nume des intalnit in lumea satului, fiica de domn si-a ales ca mire pe Viorel - alt nume din lumea satului transilvanean - un print frumos, venit de undeva dintr-un afund de Rasarit. Ca orice fata frumoasa, Zamfira a fost petita des, dar ea n-a ales decat pe care i-a fost menit, pe cel mai drag, sintetizand conceptia populara conform careia la baza casatoriei trebuie sa stea dragostea. Zvonul nuntii s-a raspandit indata peste o mie de craimi. Imparatii si regii si-au imbracat purpura, nuntasii din nouazeci de tari s-au urcat in radvane trase de cate patru cai. Dar imparatii sositi din Zorit si din Apus nu par straini, ci, dimpotriva, foarte cunoscuti, apartinand parca unui singur neam. Ei sunt batranul Grui cu nume baladesc, si bintes, cel cu trainic rost, si Bardes cel cu adapost prin munti salhui, dar si un Penes-imparat, un Paltin-crai, Mugur-imparat si Barba-Cot, piticul, personaje ce amintesc de lumea basmului romanesc, cu feti-frumosi, regi si sfetnici. Zamfira e sprintena cu mers istet, mladie si naltuta, cu mijloc subtire, incins cu brau-de-argint. Flacaii chipesi, au coifuri pe cap si prasea la sold, dupa moda granicereasca din tara Nasaudului, iar regii sunt imbracati in purpura, rochitele copilelor si flacailor amintesc de tipicul port popular Ce fete dragi! Dar ce comori Pe rochii lungi tesute-n flori Iar hainele de pe feciori Sclipeau de argint. Ceremonialul nuntii, hiperbolizat, este insa taranesc. Cum nunta e un eveniment deosebit in viata satului, la sarbatoare participa intregul sat, dar si nuntasi din satele vecine. Obiceiurile de nunta, dincolo de cadrul de basm al poeziei, sunt cele obisnuite in viata satului transilvanean. Alaiul mirelui nu are absolut nimic supranatural, fiind rupt din viata reala. Mirele e intampinat de alaiul miresei, in frunte cu Paltin-crai, in functia de staroste, in sunetele de treasc si trambiti si in chiote de veselie. Momentul capital este hora din timpul cununiei, jucata taraneste de tot poporul, ardeleneste, in opinci cu clopotei si cantece din fluier. Notatia miscarii stilizate este facuta cu o tehnica acustica desavarsita, intr-un tablou ca de Theodor Aman i-n vremea cat s-au cununat S-a-ntins poporul adunat Sa joace-n drum dupa tilinci Feciori, la zece fete , cinci, Cu zdranganeii la opinci Ca-n port de sat. Trei pasi la stanga linisor i alti trei pasi la dreapta lor, Se prind de mani si se desprind, S-aduna cerc si iar se-ntind, i bat pamantul tropotind In tact usor.Dupa 40 de zile, petrecerea se incheie cu urarea lui Mugur-imparat, Precum e felul din batran La orice chef intre romani Cat mac e prin livezi Atatia ani la miri urez! i-un print la unul! bland si mic, Sa creasca mare si voinic - Iar noi sa mai jucam un pic i la botez!, urare care sintetizeaza esenta casatoriei, in conceptia populara, aceea de procreare, de perpetuare a speciei umane.In Moartea lui Fulger, un fiu de crai, rapus in lupta pe un mal strain, e adus acasa de catre un sol. Durerea parinteasca, cu inflexiuni de bocet popular in poezia lui Cosbu...
Download