... latina sat fossatum, localitate intarita printr-un sant, a ara arare, a semana seminare, grau granum, secara secale, orz hordeum, legume legumen, canepa canepa, in linum, aur aurum, argint argentum, sare salem, cal caballus, vaca vaca, vie vinea, vita vitea, poama poma, etc.Se poate vorbi de o perioada de bilingvism, cand se folosesc concomitent limbile geto-daca si latina, pana la impunerea definitiva a acesteia din urma.In Dacia felix se continua procesul de romanizare si dupa plecarea oficiala a armatei si a administratiei romane in 271., prin intensificarea patrunderii limbii latine in masele largi rurale.Limba romana provine din latina populara vorbita sau latina vulgara lat. vulagarispopular.Acest aspect al latinei sta si la baza celorlalte limbi romanice italiana, spaniola, portugheza, catalana, occitana sau provensala, romansa sau retoromana si franceza. A mai existat una, a zecea, dalmata, dar in secolul al XIX-lea ea a icetat sa mai fie folosita.Procesul de formare al limbii romane se incheie in secolul al VII-lea. Invaziile popoarelor migratoare gotii, gepizii, hunii, avarii, slavii, etc. au influentat limba, fara a modifica fondul principal de cuvinte si structura gramaticala de origine latina.Istoria cuvintelor si a formelor se numeste etimologie iar metoda cu ajutorul careia lucram se numeste metoda istorico-comparativa. Folosind aceasta metoda s-au stabilit reguli fonetice, asemanari si deosebiri intre limba romana si latina sau intre romana si celelalte limbi romanice. Iata cateva din regulile de evolutie a limbiiI un l simplu, intre doua vocale, pronuntat aspru, devine rlat. filum fir lat. gula gura lat. palus par. Totusi, l dublu, nepronuntat aspru, nu devine rlat. callis cale lat. olla oalaII orice m, n, s si t din forma de baza dispar din rostire atunci cand se gasesc la sfarsitul unui cuvant, sau al uneia din formele lui gramaticalelat. filum film fira firIII b intre doua vocale cadecaballus caballu calu calsebum sebu seutibi tieMorfologia limbii romane mosteneste, in buna masura, realitatea limbii latine populare. Majoritatea partilor de vorbire, flexibile si inflexibile, sunt mostenite din limba latina substantivul, cucele trei declinari articolul adjectivul cu gradele de comparatie pronumele numeralul verbul cu cele patru conjugari.Sintaxa limbii romane simplifica timpurile si modureile verbale, modifica topica, cu predicatul la sfarsitul propozitiei, prefera raportul de coordonare fata de cel de subordonare, etc. dar are ca baza aceeasi latina populara.Fondul principal de cuvinte al limbii romane este in proportie de 60-66 de origine latina, mostenit. Acestora li se adauga aproximativ 100 de cuvinte izolate abur, brad, barza, brusture, catun, galbeaza, gusa si 2200 de nume proprii Arges, Cris, Dunare, Motru, Mures, Olt, Prut, Somes, Timis, Tisa de cuvinte mostenite de la daco-geti. Toate celelalte popoare ce au trecut pe aici au lasat influente si in fondul principal de cuvinte. Astfel, din slava avem aproximativ 20-22 din fondul principal de cuvinte cleste, boala, mila, cocos, deal, a iubi, munca, noroc, vorba din maghiara chip, fel, gand, oras din turca alai, cismea, ciulama, ciubuc din neogreaca caramida, a pedepsi, prosop iar din franceza bancnota, a defini, geniu, stil etc germana si latina -scoala ardeleana.Primul document cunoscut scris in romaneste este o scurta scrisoare din anul 1521 Scrisoarea lui Neacsu de la Campulung. Dupa aceasta data, avem multe scrisori, acte de vanzare si cumparare, foi de zestre, insemnari, etc. iar dupa 1540, si carti tiparite, cele mai multe la Brasov. Ele sunt traduceri religioase din slavona. Primele au fost traduse in Maramures, unde li s-au gasit manuscrisele. De aici au ajuns la diaconul Coresi, un vestit tipograf, care le-a tiparit in decurs de mai multi ani. La Orastie s-a tiparit in 1581-1582 prima parte din Vechiul Testament.Carti religioase s-au publicat mereu dupa secolul al XVI-lea. Cu toate ca erau si carti de legende si chiar romane populare traduse, iar dupa 1600 se scriu direct in limba romana si cronici despre istoria romanilor, ele nu se tipareau, se copiau de mana si circulau in mai multe copii.Aspectul cel mai ingrijit, din punct de vedere fonetic, lexical, al structurii gramaticale, al limbii comune cu ajutorul careia se exprima ideile culturii si ale stiintei, se numeste limba literara.Limba literara se deosebeste de vorbirelimba populara prin aceea ca nu ingaduie folosirea unor forme sau rostiri locale pa in loc de pe, da in loc de de, ghine su bini in loc de bine, intrebuintarea unor cuvinte cu raspandire regionala oghial -plapuma, batar -macessau a unor expresii familiare sau de mahala a festelit iacana, gagiu, misto.Pe langa forma literara si forma populara, regionala, limba romana mai este si limba a literaturii artistice. In literatura artistica, baza este limba literara, ca limba a culturii. Literatura artistica nu se inscrie in graiurile locale, unde exista literatura populara sau folclorica, dar care se transmite oral. Spre deosebire de limba literara, limba literaturii artistice poate sa intrebuinteze orice forme, cuvinte sau expresii, atat din limba populara, cat si din graiuri. Prin urmare, limba literaturii artistice utilizeaza toate posibilitatile limbii cu scopul de a ilustra intentia scriitorului.Dialecte ale limbii romane sunt dacoromana vorbita la nordul Dunarii, aromana vorbita in Macedonia, meglenoromana vorbita in Meglenia, istroromana vorbita in peninsula Istria, disparuta astazi.In cadrul dacoromanei se pot identifica unele deosebiri, cea ce face sa se vorbeasca de subdialecte, fara insa a modifica unitatea gramaticala a limbii muntean, moldovean, maramuresean, crisan, banatean dar se vorbeste si despre graiuri vrancean, oltean, etc.In secolul al XII-lea si al XIII-lea a fost introdus alfabetul slav in cancelaria domneasca, limba romana fiin scrisa cu caractere chirice. Insa in 1860 se instituie intrebuintarea alfabetului latin.Dezvoltarea literaturii ca arta, dezvoltarea stiintelor prin ce au adus ele mai bun in formularea ideilor si sentimentelor noastre o putem numi cultivarea limbii nationale. La baza ei stau cercetarea si valorificarea vocabularului, a fiecarui cuvant, a fiecarui termen stiintific sau tehnic nou, stradania celui care scrie sau exprima idei prin viu grai de a patrunde intelesul adanc al cuvintelor..9ITemII06EPbhotILTrypPIIII6BCJph5BCJph
56BCJphBCJphBCJOJaQJaph5BCJphCJ NigpCMIIaasaassO...
Download