...e tot ceea ce este posibil in acest caz este doar o circumscriere a variatiilor sentimentului estetic. Conditionand esteticul de factorul istoric, Lovinescu se opune conceptiei lui Mihail Dragomirescu despre este-tic ca realitate psiho-fizica , nealterata si neatinsa de circumstantele temporale . Fara a crede in puritatea eterna a esteticului si fara a sustine autonomia absoluta a esteti- cului , autorul Mutatiei valorice estetice va sustine insa si va accentua de nenuma-rate ori esteticul cu valoare specifica in arta Gr.Smeu , Istoria literaturii romane contemporane ramane o opera eminamente critica. Totusi , punctul de vedere evolutiv nu-i lipseste. Contributiile ultimelor decenii sunt situate in serii istorice. Samanatorismul e prezentat ca o miscare izvorata din ideolo- gia eminesciana . Gandirismului i se indica radacinile in tendintele traditionaliste care l-au precedat. Poporanismul Vietii romanesti e pus si el in legatura cu ideea specificului national , asa cum o schitase Kogalniceanu , la Dacia literara . Simbo- lismului, vazut ca un efect al contactului poetilor nostri cu lirica franceza , mai noua, i se urmareste evolutia catre ermetism si imagism. Filiatiile istorice intra si in carac- terizarile autorilor. Lovinescu descopera ecouri eminesciene la Iosif , la Goga, la Arghezi . In poezia lui Pillat regaseste viziunea idilica a naturii, seninatattea si sim- plitatea mijloacelor verbale care-l caracterizeaza pe Alecsandri, trecute insa prin tot progresul suferit sub raportul sensibilitatii de lirica romaneasca in cinci decenii. Nichifor Crainic e raportat la Vlahuta Demostene Botez si Camil Baltazar sunt urmasi ai lui Bacovia . Povestitorii moldoveni pleaca de la Neculce ca sa ajunga , prin Negruzzi , Creanga , Nicu Gane si Hogas , la Sadoveanu Rebreanu descinde din rasa prozatorilor ardeleni cu un puternic simt realist Slavici, Agarbiceanu . Ovid Crohmalniceanu Graind despre sensul general al lucrarii elaborate , Eugen Lovinescu precizeaza Istoria civilizatiei romane isi va capata astfel ,o aplicare literara in Istoria lite-raturii romane contemporane scriitorii vor fi judecati si din punctul de vedere al caracterului de sincronism cu dezvoltarea vietii noastre sociale si culturale si cu mul-tiplele intretaieri de curente ideologice , dar si din punctul de vedere al efortului de diferentiere fata de ce a fost inainte , diferentiere de material , de inspiratie , in sen-sul evolutiei preocuparilor momentului istoric,si de expresie in planul capacitatii limbii de a se innoi prin imagine si armonie . Omul este intr-adevar frumos , plin de noblete fiziognomica.Inchipuiti-va un atlet enorm , cu liniile insa rotunjite , berniniane , cu masca gigantica , efeminata si suava, cu ochii fara scantei , indiferenti si enigmatici , cu piept greu , cu pulpe grele, facut parca dintr-o marmura moale.Genunchii sai uriasi, ca acela al lui Moise din San Pietro in Vincoli pe care Michelangelo l-a izbit cu ciocanul , rupeau stofalaba tare a piciorului ca aceea antica de pe una din ulitele Romei spargea incaltamintea , carnurile sale suceau vesmintele.Criti-cul era gigantic si aveai impresia ca punand urechea pe toracele sau monstruos spre a-i asculta bataile inimii , ai fi auzit un motor imens , o orga de apa. Venustatea corporala a omului nu trebuia , ca si monumentele , privite de aproape .El se imbraca neglijent, sumbruperii fetei sale erau adesea nerasi. Dar tinuta generala , albinozitatea inghiteau amanuntele si conservau eleganta masivului.La masa manca si bea repede , vorbind printre inghitituri, fara sa aibe totusi aerul lacomiei , intreatat gura sa de Folifem parea de incapatoare pentru oasele unui pui.Numele sau , respectabil pentru orisicine pretuieste constiinta si talentul , starneste totusi invectivele energumenilor.Nu i se iarta sinceritatea cu care isi sustine convingerile , inchinate cu exclusivitate frumosului.Armei teribile a ironiei , magistral manuita ,i se opune rea-credinta si ura.Maestrul criticei literare contemporane si-a vazut barate toate drumurile care duc unde se cuvenea sa ajunga , la Universitate si la Academie , pentru ca nu si-a ascuns niciodata gandul.Pacatul sau suprem , in climatul ideal al conformismului , a fost stapanirea unui caracter, nedeprins cu tranzactiile.Temperament receptiv, prevazut cu un admirabil instrument de expresie , a fost nevoit sa se resem-neze a detine un singur avut inalienabilcondeiul.Cu acest minuscul instrument a creat un lucru de nimic , care este stilul critic de azi. Dar daca admiratia mea aspira cu aceeasi intensitate catre oricare din punctele cardinale ale activitatii d-lui E.Lovinescu , afectiunea mea , mai bine zis induiosarea mea se indreapta catre amfitrion , catre patronul cenaclului , la care prezida de aproape un sfert de veac si prin care s-a perindat , vorba poetu-lui , toata floareacea vestita a literatilor nostri.Malitiosii sustin ca nicaieri nu s-a realizat mai bine d. E. Lovinescu decat in oficiul d-sale de amfitrion , asa cum , dupa spusa lui Valry, si Mallarm era inegalabil in sedintele cenaclului sau. E neindoios ca , la fel cu Titu Maiorescu si cu d. Mihail Dragomirescu , patronul Sburatorului a adus in exercitarea obligatiilor de gazda literara , aceeasi pasiune neconditionata pentru fenomenul literar-ceea ce nu ma impie- dica totusi sa nu vad in d-sa pe unul din marii mucenici , nu numai umanisti , ai literaturii noastre contemporane , caruia multe i se vor ierta , presupunad ca ar fi , pentru ca si mai multe a patimit. E de la sine inteles ca frumoasa varsta alba , pe care d.E. Lovinescu o poarta mai de mult printre noi , dar care numai azi , mai limpede , ne apare ca unul dintre cele cateva piscuri ninse ale culturii noastre , nu ma poate lasa nepasa-tor .In timpul tineretii noastre celei mai ostensibile si mai impodobite cu pla-cerea de a a necaji pe cei varstnici, tinerete pe care fiecare am avut-o,eu m-ampatruns fara sa simt , frecventand pe d.E. Lovinescu de lectia unei foarte cura-te dezintersari , a unei vieti comandate exclusiv de telul ei idealist , a unei aproape inexplicabile seninatati.Sunt sigur in momentul acesta ca tot ceea ce voi putea face pana la sfarsitul carierei mele de critic literar se va intemeia , chiar daca nu se va vedea dintr-o data , pe fundamentele asternute in constiinta mea de indoitul exemplu al vietii si al carierei d-luiE.LovinescuCiudate si intoarse cai ale destinului nostru!S-ar putea ca pentru istoria literara , d. Lovinescu sa ramana cu rolul de indrumator al poeziei moder-niste.Si lucrul este in multe privinte adevarat , desi oarecum impotriva firii sale mai adanci.Caci d. Lovinescu n-are nici estetismul lui Densusianu, nici acel sentiment al modernitatii , mai viu la multi alti dintre scriitorii tineri . Natura sa nu se deschide cu placere influentelor celor mai noi.Omul are pana si in infatisarea sa fizica aparenta unui carturar din generatia v...
Download