... Folclorul, izvor de inspiraie REVEDERE In caietele manuscrise ale lui Eminescu s-a gasit un material folcloric, cules de poet nou copiat dupa alii, cuprinzind, basme, proverbe, cintece epice i, mai ales, numeroase specii ale poeziei lirice. Intenia lui n-a fost sa publice o culegere populara, cum facuse Alecsandri, ci sa cunoasca prin intermediul creaiei folclorice credinele, obiceiurile i limba poporului, precum i intregul sistem al mijloacelor de realizare artistica elaborat prin veacuri i pastrat prin tradiii orala. In concepia lui Eminescu, sursele folclorice ale literaturii culte contribuie in mod hotaritor la definirea trasaturilor proprii, a specificului ei naional. Ceea ce aprecia Eminescu indeosebi la poezia populara era capacitatea ei de a gasi expresia cea mai potrivita, mai simpla i mai naturala a numi gindul sau a numi sentiment. Influena populara este evidenta in multe din poeziile lui Eminescu. El a preluat teme, motive, versuri, ritmuri, armonii, imagini pe care le-a asamblat in compuneri noi, purtind pecetea inimitabila stilului sau. Unele sint prelucrari folclorice adaosuri de rafinament in planul expresiei sau al ideii Revedere, Ce te legeni, La mijloc de codru, Cartea feciorului din Scirsoarea III etc., astfel sint profund originale, sursa populara cunoscind transformari eseniale Calin - file din poveste, Luceafarul. In toata insa intilnim acea imbinare inconfundabila intre glasul poetului i glasul poeziei populare, prin care Eminescu i-a dobindit timbrul specific. In aceasta privina G. Calinescu facea urmatoarea observaie Cea mai mare insuire a lui Eminescu este de a face poezie populara fara sa imite, i cu idei culte, de a cobori la acel sublim impersonalism poporan. Revedere este prima creaie in metru popular - trohaic a lui Eminescu, publicata in Convorbiri literare din 1 octombrie 1879, dar scirsa cu ciiva ani mai inainte. Prin ea se poate urmari ceea ce a dat folclorul lui Eminescu i ceea ce a dat el folclorului. Modelul departat este al lui lui Alecsandri din Doine, dar Eminescu adincete inteniile inaintaului sau caruia ii este superior prin fora poetica, viziune filozofica i tehnica de versificaie. Poezia are o alcatuire dialogata in construcia ei delimitindu-se doua planuri distincte al omului i al codrului. Planurile sint aezate intr-o dubla opoziie, opoziia marcata de cele doua intrebari i de cele doua raspunsuri care-i transforma pe interlocutori in simboluri ale unor realitai diferite omul - condiia trecatoare, codrul - eternitate. Planul poetului al omului, mai concis, e predominant interogativ. Formele de adresare codrule, draguule, Ce mai faci precum i prezena exclamaiilor revelatoare multa vreme au trecut tu din tinar precum eti tot mereu intinereti contureaza dominantele sufleteti ale interlucutorului uman. Acesta este familiar, bucuros de revedere, dar surprins de contrastul dintre propria lui infaiare i fizonomia parca neschimbata a naturii. Planul personificat al codrului, mai extins, e predominant afirmativ, fiind alcatuit dintr-o succesiune de constatari despre ceea ce ramine ca permanenta in micarea naturii rotaia anotimpurilor Iar, eu fac ce fac de mult Iarna viscolul ascult Crengile-imi rupindu-le Apele astupindu-le Troienind cararile i gonind cintarile i mai fac ce fac de mult Vara doina mi-o ascult i statornicia stelelor Iar noi locului ne inem Cum am fost aa raminem Marea cu riurile Lumea cu pustiurile Luna i cu soarele Codrul cu izvoarele. Pornind de la metafora codrului etern, a temporal, Eminescu prezinta in poezie codrul ca simbol al veniciei regenerarii a materiei, al permanenei in antiteza cu omul trecator, fiina perisabila Numai omu-i schimbator Pe pamint ratacitor. Revedere este aadar o elegie pe tema efemeritaii omului, un cintec melancolic despre fragilitatea condiiei umane in faa timpului. Punctul de plecare este doina populara, dar Eminescu rescrie totul din perspectiva poetului romantic cutremurat de spectacolul universului venic, ce-l face sa se simte marunt i trecator. Poezia capata astfel un substrat filozofic, care nu mai e de origine folclorica. De origine populara sint motivul codrului ca fiina mitica dialogul cu natura, originalitatea i familiaritatea stilului trohaic, masura 7 - 8 silabe i rimele perechi, precum i armonia generala a poeziei. De origine culta sint rafinamentul expresiv, accentuarea ideii de perenitate a codrulului, amplificarea cosmica a opoziiei om - natura viziunea romantica asupra condiiei, sentimentul elegiac. Realizind o fuziune perfecta intre sursele populare ale lirismului i citeva din temele fundamentale ale poeziei i filozofiei europene, caracteristica de baza a intregii sale creaii, Eminescu a scris una dintre cele mai frumoase poezii in metru popular.aàaSummaryInformationaretlenifibiBaaiMicro
soft ord 6.0a432aaaaiXsuUssasaaaaTXaaKiNormlaa,i,Cmsor 1UsckAiBekezds alap-bettpusaXX XasaXnhpm0x-a.,,RCSZERZ...
Download