...ezlantuita zdruncina echilibrul naturii si inspaimanta. Poetul incearca sa zugraveasca aceasta forta necunoscuta, ascunsa a stihiilor naturii, care rascolesc si ameninta intreg universul. Chiar forma nearticulata a substantivului contine in ea aluzia la o ipostaza mai putin cunoscuta omului, accentuata de epitetul strain pe care poetul o prezinta intr-un tablou tumultuos.Prima parte contureaza imaginea prietenoasa a vantului integrata intr-un tabloucalm de natura campeneasca. Vantui mic si bland bun este un prieten al omului, il ajuta epitetele personificatoare sunt sugestive. Caracterul benefic al acestuia il surprinde poetui printr-o enumeratie de activitati din universul rural ma cruta, Merge-ncet dupa caruta, mana boii, si-i dejuga la popas. Printr-o expresiva metafora poetul il numeste considerandu-l copilul cel bun al taranului E copilul nostru bun. Ca un fiu ascultator, el il ajuta pe taran in muncile sale, insotind caruta, manand sau dejugand boii, sau in treburile gospodaresti Sufla-n foc si in ceaun. Toata aceasta succesiune de imagini este o expresie a comuniunii omului cu natura, subliniata si de utilizarea adjectivului posesiv nostru. El isi arata firea calma si domoala sugerata prin epitetele ce caracterizeaza actiunile merge-ncet Mana boii grei la pas. Acest fiu mai mic vantul nostru mic este cuminte si intelegator Vantui nostru mic ma cruta. Poetul se asociaza si el acestei familii de tarani, iar vantul pare fratele sau mai mic care-l intelege si-l ajuta ma cruta in treburile gospodaresti. Ritmul lent al miscarii carutelor, al boilor, imaginea popasului si a ceaunului pregatit pentru masa contureaza un tablou cald, al intelegerii si armoniei simple de la fara.Partea a doua a poeziei pune in evidenta cel de-al doilea termen al antitezei si nedezvaluie imaginea necunoscuta, ostila a vantului celui adevarat. Printr-un dublu epitet poetul descrie trasaturile acestui personaj pe care-l simte strain si dusmanos Vantul cel adevarat E strain si-nviersunat. Nelinistit si nestatomic, nu-si gaseste locul si intregul univers nu pare suficient pentru a gazdui firea lui greu de stapanit, neincatusata.0 ampla enumeratie bazata pe repetitii surprinde intinsa lui arie de cuprindere pe care incearca sa o largeasca mereu printr-o cautare patimasa si inversunata a vantului neobosit N-are loc in ce sa-ncapa, Nici pe piscuri, nici in groapa, N-are de-ajuns pamant,Campul meu ii este stramt. Ostilitatea dintre vant si om este evidenta in ultimele versuri, in care forta expansiva a vantului apare in contrast cu spatiul redus la bucata mica de pamant a taranului. Aceasta forta neincatusata care domina cu furie intreaga natura reiese si din comparatia Ca o bucata de apa.Portretul liric al vantului dusmanos este completat de alte trasaturi care il aratasinguratic, neiubind oamenii, avand un temperament impulsiv si violent Pustnic siintaratat. Caracterul potrivnic al vantului strain este redat printr-o enumeratie deactiuni ostile si distrugatoare Plugul si l-a-ngenuncheat, Rupe, scurma si sfarama, Umple cerul de tarana. Actiunile enumerate exprima o crestere in intensitate a fortei sale distructive rupe, scurma, sfarama, care intuneca si rupe echilibrul initial al tabloului, prefigurand deznodamantul stihial din strofa urmatoare.Adevarata dezlantuire a fortei ostile a vantului este redata intr-un tablou desfarsit de lume, maret si terifiant in acelasi timp. Furia vantului este hiperbolizata printr-o aglomerare de verbe de miscare si printr-o ampla enumeratie sprijinita pemetafore, epitete si personificari. Elementele care cad prada furiei devastatoare a vantului fac parte din acelasi univers rural, prefigurat de ocupatii traditionale hergheliile, turmele, taurii. Stihiile vantului par mii de herghelii, negre, alergand innebunite.Tabloul este plin de miscare vantul zdruncina din temelii intreaga natura, rascolestemarile, provocand furtuni si inu...
Download